Ex-libris

Biblioteca ”Batthyaneum” din Alba-Iulia a organizat o reușită expoziție de ex-libris-uri lucrate în stilul Art Nouveau. În patrimoniul instituției sunt conservate 1.635 de etichete ex-libris (inclusiv dublete). Cele reprezentative pentru Arta 1900 au făcut obiectul unei cercetări minuțioase efectuate de istoricul Cristian Mladin, șef al Filialei ”Batthyaneum” a Bibliotecii Naționale a României. Studiul său e publicat pe net sub titlul ”Art Nouveau și celebrul cerc Secesionist de la Viena în colecția de ex-libris-uri a Bibliotecii Batthyaneum”.

Sintagma ”Ex-libris” (prescurtare din limba latină a „Ex libris meis” – Din cărţile mele”), se aplică pe prima pagină a unei cărți, însoțită de numele proprietarului volumului și de o imagine definitorie pentru profilul comanditarului, executată în tehnicile artei grafice mici: linogravură, gravură în lemn sau în cupru. Chiar și semnătura deținătorului cărții este un ex-libris. Un sigiliu sau o ştampilă, care probează proprietatea colecționarului de cărți, sunt ex-libris-uri. Firesc, modul de realizare le diferențiază: cele cu simpla iscălitură a bibliofilului, cele cu heraldica familiei, orașului sau țării, cele cu ştampilă ori sigiliu (timbru sec) și, în fine, ex-libris-ul etichetă. De cele mai multe ori, ex-libris-ul are forma unei etichete, modelul fiind preluat din Germania secolului al XV-lea. Cel mai vechi ex-libris din Țările Române, datând din anul 1692, este al medicului Pantaleon Calliarchi, de la curtea domnitorului Constantin Brâncoveanu (1654-1714).

La Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia se păstrează colecția de ex-libris-uri cu aproape 4.000 de piese a istoricului prof. univ. dr. Iacob Mârza (1946-2015), șef de birou la Biblioteca ”Bathyaneum” (1972–1993).

O colecție de patrimoniu cu peste 12.000 de ex-libris-uri, conservate în cutii speciale, se află la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) ”Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Totodată, biblioteca deține cărți vechi cu valoroase ex-libris-uri.

***

Expoziția de la Biblioteca ”Batthyaneum” a surprins publicul cu o suită de ex-libris-ri executate de artiști de faimă mondială, primul fiind cehul Alphonse Mucha (1860-1939). Comanditarul ex-libris-lui din expoziție (reproducere a gravurii din 1897 a lui Alphonse Mucha aflate azi la Muzeul Național de Artă al Cataluniei, Barcelona, Spania) a fost un jurnalist, Leo Szemere, totodată agent confidențial, iar o vreme angajat al Oficiului de Afaceri Externe din Berna.

Elogii meritate au fost aduse pictorului și decoratorului Alphonse Mucha în anii 1894 și 1895, pentru litografia ”Gismonda”, comandată de Teatrul Renașterii din Paris, pentru celebra actriță Sarah Bernhardt care juca în piesa ”Gismonda” de Victorien Sardou. Lucrarea de mari dimensiuni a fost expusă la intrarea în teatru, în ianuarie 1885. Mucha a acceptat un contract cu durata de șase ani cu teatrul, pentru o prezentare artistică de excepție a actriței, în Europa. Totodată, Mucha a decorat, cu rară măiestrie, holul teatrului. În anii 1906 și1907, Mucha a lucrat în Statele Unite ale Americii. Revenind în Europa, s-a stabilit la Praga și a lucrat pentru Teatrul Artelor Frumoase. Litografiile lui Mucha care le înfățișau pe actrițele Sarah Bernhardt și Leslie Carter în vestimentații elegante și cu podoabe luxuoase l-au inspirat pe bijutierul Georges Fouquet, care a creat un stil exclusivist de giuvaeruri Art Nouveau. La Expoziția Universală de la Paris din anul 1900, Fouquet a impresionat prin colecția sa de bijuterii lucrate după desenele lui Mucha.

Englezul Walter Crane (1845-1915), creator de renume internațional, teoretician al artei și scriitor, admirator al prerafaeliților și al filosofului John Ruskin (1819-1900), a devenit un nume de referință al mișcării Arts & Crafts (1860-1910, care a creat premisele de manifestare ale stilului Art Nouveau). Și-a cucerit notorietatea ca ilustrator de carte, apoi ca pictor și decorator. A fost un inovator în artele tapiseriei și ceramicii.

Pictor, gravor, litograf, desenator, praghezul Emil Orlik (1870-1932) a studiat artele în Germania, la München, capitala landului federal Bavaria. În timpul studiilor a făcut sute de copii după tablourile marilor maeștri din colecțiile Pinacotecii din München și astfel și-a îmbogățit mereu tehnica de lucru.

Orlik aderă la grupul Secesiunii vieneze în 1899 și colaborează cu revista ”Ver Sacrum” din capitala Austriei. În 1905 se desparte de grupul artistic de la Viena. Admirator al artei japoneze, întreprinde o călătorie în Țara Soarelui Răsare. În 1906 devine membru al Secesiunii din Berlin – care îi așează numele lângă cele ale artiștilor Gustav Klimt (1862-1918), Claude Monet (1940-1926) și Camille Pissarro (1830-1903) -, iar din 1922 e membru al Academiei Prusace de Artă. Excelent portretist, i-a imortalizat pe Ibsen, Gustav Mahler, Thomas Mann, Albert Einstein, Marlene Dietrich și Rainer Maria Rilke, pe care l-a cunoscut la Praga, în 1896. Emil Orlik a conceput 136 de etichete de ex-libris, pentru prieteni și colecționari de carte, printre care și arhitectul Franz Anderle care a proiectat, împreună cu Wilhelm Schimitzek, pentru compania Clayton & Shuttleworth, Turnul de Apă al fabricii din Floridsdorf, din nordul Vienei, construit între anii 1903 și 1905, pe malul stâng al Dunării.

Deși a frecventat atelierele artiștilor Alphonse Mucha și Filippo Colarossi (1841-1906) de la Paris, Géza Faragó (1877-1928), originar din Budapesta, a fost un plastician fără veleități în carieră, fără anvergura artistică a profesorilor săi, care i-au inspirat, însă, unele creații.

Publicul a putut admira, de asemenea, în expoziția de la Biblioteca ”Batthyaneum” ex-libris-ri realizate de József Divéky (1887-1951), Georg Jilowsky (1884-1958), Franz Stassen (1869-1949), Lajos Kozma (1884-1948), Alois Kolb (1875-1942), Bruno Héroux (1868-1944) Alexandre de Riquer (1856-1920), Hans Thoma (1839-1924), Sassy Attila (1880-1967), Pfeiffer Hellmann (1863-1905), Burkhard Mangold (1873-1950), Lajos Márk (1867-1942), Sándor Nagy (1868-1950), Armand Rassenfosse (1862-1934), alți plasticieni puțin cunoscuți.

***

Cele mai unitare ansambluri Art Nouveau (stil denumit și Secession, Jugendstil, Artă 1900) din România se află la Castelele Peleș și Pelișor din Sinaia. Arhitectul ceh Karel Liman (1855-1929) a proiectat etajul al doilea al Peleșului și Castelul Pelișor în stilul Art Nouveau. Lambriurile din lemn lustruit de stejar, nuc, ulm, brad, fag ori larice, apoi mobilierul Secession în esențe nobile de lemn au fost lucrate la Viena, în atelierul ebenistului Bernhard Ludwig. Sala de Teatru a Castelului Peleș este decorată cu lucrări originale de Gustav Klimt, realizate în atelierul Künstler-Compagnie din Viena, la comanda Regelui Carol I. Piese de excepțională valoare, creații ale francezilor Emil Gallé, fraţilor Auguste şi Antonin Daum, René Lalique, ale americanului Louis Comfort Tiffany (vitralii, lampa ”Wisteria”, datată 1906, unică în România), lucrările lui Alphonse Mucha, Ernst Klimt, Franz Matsch, Karl Stork, Max Strőbl, Gustav Gurschne, Raffaello Romanelli, mulți alți prestigioși artiști europeni, alcătuiesc un admirabil și inconfundabil tot uniar Art Nouveau.

Carmen FĂRCAȘIU