Eveniment expoziţional: Pictură de T U D O R Z B Â R N E A

În prelungirea unor lăudabile iniţiative menite a ne familiariza cu pulsul diversificat al creativităţii contemporane, Muzeul de Artă Cluj-Napoca a devenit gazda unei revelatoare sinteze expoziţionale de pictură Tudor Zbârnea (n. 1955), un protagonist al artei din ultimele două decenii. Activ şi consacrat în româneasca zonă din stînga Prutului, se bucură de o binemeritată preţuire naţională şi internaţională prin amprenta originală a unui demers creativ, întemeiat pe profunzime conceptuală şi identitate stilistică.

La Cluj-Napoca s-a prezentat cu o judicioasă selecţie dintr-o operă fertil ramificată pe coordonatele unui sugestiv generic: Spaţiu atemporal. A procedat, în fapt, la o asociere de piese reprezentative dintr-o prodigioasă abordare ciclică: Ritmuri ancestrale, Axe totemice, Între cer şi pămînt, Recurs arhetipal. Sînt trimiteri evocative ce recomandă pregnanţa unor invocări de direcţii inspirative, sondînd consonant esenţa raporturilor interumane. Cultivă un gen de pictură introspectivă ce vizează un tulburător recurs la memorie. Indiferent de pretextul imaginativ, abil şi incisiv configurat, suprafeţele picturale se animă definitoriu cu tensionate ipostazieri de chipuri şi siluete pronunţat stilizate, condensate în incitante ideograme.

Pătrunzînd în ampla şi eleganta ambianţă expoziţională de la parterul fastuosului palat baroc care a permis etalarea a peste 80 de lucrări de o particulară factură stilistică, impresia primă şi consistentă este de impact cu un univers artistic fixat sub zodia unor arhaice reconstituiri de climat de sorginte autohtonă. Determinantă la nivelul compunerii imaginii se desprinde tendinţa inserării de structuri formale desprinse din vechi straturi de civilizaţie, cantonate cel mai adesea într-o postură de solemnitate statică. Făpturile predilect hieratice, distribuite în frămîntate prim-planuri graţie aplatizării volumelor, dialoghează, meditează, se afirmă participativ, sub pavăza unei persistente stări de veghe. Priviri săgetăoare străpung spaţiul şi timpul insinuîndu-se în obsedante aduceri aminte, marcate de fapte, de implicaţii şi pătimiri într-un tenace efort de dăinuire, dar şi etalări de revelaţii şi dileme. E freamătul unei umanităţi care-şi caută motivaţii, consolări, certitudini, fiind ancorată pe ecranul unor severe, aspre nelinişti existenţiale, după cum o relevă extrem de convingător întregul ansamblu de transfigurări: Urme, Aşteptare, Comunicare, Conexiuni, Desfolierea memoriei, Cuplu, Schimb de tăceri, Regăsire, Ritual, Dincolo de noi, Sacrificiu, Recurs arhetipal, Tată şi fiu, Spre templu ş.a.

Atît din substanţa generoasei ofrande expoziţionale, cît şi din multiplele ilustraţii inserate în trei edificatoare cataloage monografice, Tudor Zbârnea ni se relevă ca un spirit elevat, laborios şi exigent, stăpînind temeinic fluxurile unui limbaj plastic coerent şi expresiv. Dezvoltă o cursivă interferare între simptomele unor duhuri ancestrale, fixate sub incidenţa unor tensiuni expresioniste şi sintetismul unor condensări a pasajelor cromatice în laconice reflexe abstractizante. A atins de ani buni acel prag evolutiv cînd devine organică şi fructuoasă simbioza armonioasă dintre ideatic şi afectiv. De remarcat şi tendinţa unei tot mai accentuate iluminări a suprafeţelor prin inserări de alburi diafane, ca sugestie şi sinceră doleanţă de instaurare a unui climat de senin şi puritate.
Negoiţă LĂPTOIU