Europa şi criza partidelor: Politica fără lider

Corriere della Sera

Lipsa unor figuri de lideri politici este unul dintre simptomele cele mai evidente ale diminuării sferei politice europene, ca urmare a pierderii de suveranitate de către state. Atunci cînd o parte tot mai mare din lucrurile care contează cel mai mult şi care anterior s-au aflat în mîinile politicii şi prin urmare ale alegătorilor, sînt stabilite acum de globalizare sau de pieţele financiare, sau sînt decise de birocraţiile “unioniste” de la Bruxelles, sau sînt supuse permisiunii unor instanţe colective (summituri, G8, G20) – şi întotdeauna mai mult sau mai puţin necritic acceptate de guverne -, atunci este inevitabil ca politica naţională să-şi piardă, alături de orice simţ de sine, chiar orice capacitate de a se afirma pentru ceea ce este: cadrul electiv de conducere publică şi al celor care-l exercită.
Criza instrumentului partid nu este decît un efect al acestei crize a politicii ca decizie şi comandă.
Democraţiile europene, ca toate societăţile de acest tip, tocmai din cauza amplitudinii articulate şi autonomiei centrelor de decizie, care este caracteristica lor, au nevoie de un loc ultim vital de coordonare, de impulsionare şi de comandă. Cu alte cuvinte de un lider, în pofida vorbăriei depreciative privind “personalizarea”.
Personalizarea – care a existat dintotdeauna – apare foarte reprobabilă numai atunci cînd priveşte lideri care sînt în realitate nişte “pitici”. Atunci cînd se referă la lideri autentici, nimeni nu o remarcă şi cu atît mai puţin nu o condamnă.