Europa: Separatismul vine din nord

 În condiţiile crizei economice din ce în ce mai adînci, în Europa s-au întărit mai multe mişcări pentru independenţă: în Scoţia, în Flandra (în nordul Belgiei) şi în Catalonia. Naţionaliştii din Scoţia vor organiza un referendum privind independenţa, forţele de centru-dreapta din Flandra şi adepţii împărţirii Belgiei au cîştigat din nou alegerile, iar în Catalonia peste 1,5 milioane de oameni au ieşit deja la o acţiune pentru susţinerea independenţei. În toate cazurile menţionate, regiunile încearcă să obţină avantaje economice, însă despre o grabnică apariţie a unor noi ţări în Europa nu este vorba.

Principala instituţie de integrare europeană, Uniunea Europeană (UE), a obţinut Premiul Nobel pentu Pace, însă decizia Comitetului Nobel, luată pe fondul punerii în aplicare a unor măsuri de economisire drastice şi al protestelor violente de la Madrid şi Atena, este considerată inoportună de mulţi analişti. Şi nu este vorba doar de “protestele foamei”, ai căror participanţi manifestă scepticism cu privire la ideea unităţii paneuropene: pe valul crizei economice, din cele mai prospere regiuni ale Europei parvin veşti care atestă escaladarea atitudinilor separatiste. Pe lîngă referirile la identitatea culturală, naţionaliştii insistă asupra faptului că regiunile lor nu sînt obligate să-i susţină pe concetăţenii mai puţin întreprinzători.

Potrivit expertului Vladimir Şveiţer, directorul Centrului de studii politice din cadrul Institutului Europei de la Moscova, şi în Scoţia, şi în Flandra, şi în Catalonia cauzele separatismului sînt profund istorice, însă influenţa factorilor economici există totuşi în fiecare dintre ele. “Criza însăşi nu are un rol atît de activ în alimentarea acestor atitudini, chiar dimpotrivă – poţi lupta mai bine cu această criză în cadrul unui stat mare, nu al unor regiuni separate. Un separatism total nu este dorit, însă obţinerea unor avantaje de la centru pentru locuitorii din regiune este dorită şi de scoţieni, şi de flamanzi, şi de cataloni”, afirmă Şveiţer.

În opinia sa, cele mai reale perspective de a obţine separarea le are Flandra, însă acest lucru s-ar putea produce abia după decesul actualului rege al Belgiei, Albert al II-lea, astăzi în vîrstă de 78 de ani. “Regele este foarte respectat, se bucură de popularitate şi vorbeşte la fel de bine în franceză şi în flamandă. Acesta este un factor foarte important, deoarece toţi predecesorii săi au fost exclusiv francofoni”, explică expertul. Moştenitorul regelui, prinţul Filip, nu se bucură de mare popularitate, astfel că după moartea lui Albert al II-lea flamanzii ar putea pune problema separării şi înfiinţării unei republici independente.

Nici în Catalonia, nici în Scoţia lucrurile nu vor ajunge pînă la separarea de stat, iar cererile autorităţilor federale se vor limita la obţinerea de avantaje suplimentare.

Regiunile care cer independenţă vor putea obţine de la guvernele lor întărirea factorului regional în activitatea UE. Pentru aceasta, autorităţile locale (şi din Scoţia, şi din Catalonia) au solicitat deja majorarea rolului Comitetului Regiunilor din UE, organizaţie care asigură garanţii privind participarea autorităţilor locale în activitatea instituţiilor UE.