Europa se apropie de ora adevărului

El Pais

Grecia şi sistemul financiar spaniol, cu perspectiva naţionalizării Bankia, sînt noile spectre invocate de Europa pentru a speria copiii. Ceea ce părea imposibil şi chiar de neînchipuit devine acum o realitate aflată pe buzele tuturor: Europa nu s-a aflat niciodată mai aproape de o ruptură (în partea de jos prin Grecia) sau de salvarea uneia din marii săi parteneri (ajutoare Spaniei pentru băncile sale). Ambele opţiuni sînt foarte delicate, iar prudenţa obligă la evitarea lor. În primul rînd de teamă: ar avea potenţiale efecte devastatoare de contagiere. Şi pentru că există marjă de manevră: Europa poate ridica piciorul de pe pedala austerităţii; BCE are o amplă capacitate de manevră; Spania nu se află încă în zona de intervenţie. “Există o cale, deşi tot mai îngustă, pentru a ieşi din impasul Greciei şi băncii spaniole, dacă există voinţă politică”, spun surse europene.

În ultimul moment apare ceva care reuşeşte să desfacă nordul gordian. Potrivit lui François Hollande, merită încercată salvarea băncii spaniole; cancelarul Angela Merkel a sugerat un referendum asupra euro în Grecia şi merge înainte cu planurile sale de austeritate, chiar dacă ştie că marile crize europene au început în Balcani. Toate acestea obligă Europa la o schimbare de scenariu de ultimă oră pentru viitoarele summituri. Cel de la sfîrşitul săptămînii trecute a fost un prilej pentru a-l prezenta lumii pe Hollande şi ideile sale de creştere; acum tensiunile obligă la revoluţionarea agendei. Merkel, Hollande şi restul grupului trebuie să răspundă la întrebări cruciale. Trebuie să iasă Grecia din euro, dacă mecanismele de salvare nu funcţionează, iar grecii sînt dezamăgiţi? Trebuie să ceară bani Spania pentru a-şi ajuta băncile să-şi astupe găurile, deşi ar putea să nu funcţioneze? Şi, nu în ultimul rînd, crede Europa în propriul său proiect?

Se impun răspunsuri, niciunul convingător. Obişnuitul discurs apocaliptic, agravat de cele întîmplate în ultimele 15 zile şi cu tendinţa de exagerare a crize de profeţii economici. Sau negarea: lipsa de acţiune, cu Comisia europeană transformată într-o statuie de sare, aşteptînd ca Berlinul şi Parisul să-i indice drumul. Şi Bruxelles-ul, lipsit de imbold politic, limitîndu-se să avertizeze Grecia că nu va face nicio concesie, indiferent de viitorul rezultat al urnelor. În ce priveşte răspunsul la criza bancară spaniolă, Bruxelles-ul se învăluie într-o ceaţă de tăceri şi subînţelesuri, imposibil de descifrat.

“Ambele lucruri, o ieşire a Greciei, cu consecinţe grave, şi o intervenţie în banca spaniolă, sînt tot mai probabile. Dacă au loc şi nu asistăm la un impuls extraordinar al BCE şi pieţelor, dar şi al Berlinului, Parisului şi instituţiilor europene, cu paşi clari spre o uniune politică, vor exista cozi la bancă, ieşiri masive de capital şi un lanţ de falimente în celelalte ţări”, este de părere profesorul de la Harvard, Ken Rogoff, autor al monumentalei istorii a crizelor financiare din ultimele opt secole.