Europa la înghesuială

Radu VIDA

Vizualizaţi, pentru o clipă, harta continentului pe care trăim. În partea de jos a filigranului rochiei… de bal (nu vom spune Sud, pentru că e sfîrşit de săptămînă şi mi se pare mai corect să ne destindem, decît să facem geografie aplicată), în partea de jos, aşadar, franjurii sînt deranjaţi de vînturile reci ale Eladei şi, desigur, imigraţia din ţările africane. Un dezastru!

Cifrele organizaţiei mondiale arată că imigraţia este în permanentă creştere. (Cu toate că nu este dorită de nimeni dintre ţările UE, dar atît de acut necesară pentru nenorociţii din ţările distruse de voinţa barbară din ţările civilizate.) Refugiaţilor economici, care văd în Europa salvarea fiinţei lor, li se adaugă, de ceva vreme, oropsiţii sorţii şi hăituiţii războaielor. ONU propune ţărilor europene să ia modelul Turciei, care a primit deja peste un milion de refugiaţi, proveniţi numai de pe urma războiului din Siria.

Dacă am vorbit de toate, se cuvine să amintim şi ce se întîmplă la nivelul… catrinţei continentului. Ei bine, aici diferenţele dintre ţările emergente şi cele dezvoltate aduc, în prim-planul discuţiilor contradictorii, nevoia protejării unora de imigraţia ilegală şi penetrarea tot mai accentuată a influenţei americane. Dacă pentru imigraţia masivă, ţările europene sînt total nepregătite ( iniţiativa Ungariei de a ridica un zid la graniţa cu Serbia este cea mai bună dovadă a disperării), încordarea provocată de amplasarea de armament american pe teritoriul mai tuturor statelor este o altă discuţie. Sigur că, în nelegiuirea lor, guvernele cooperează şi, indiferent de riscuri, îngăduie, ba chiar proslăvesc, acţiunile de redeschidere a şanselor Războiului Rece. Dar, majoritatea intervenţiilor din presă şi sondajele de opinie independente arată că populaţia nu este de acord cu perspectiva unui Război Cald în regiune.

Rusia a fost înconjurată de voinţa americanilor de a sugruma această ţară. Cu armament cît încape. Între radare sofisticate, rachete „defensive”, avioane de ultimă generaţie, tancuri şi militari ce participă la exerciţii de forţă din Ţările Baltice pînă în România şi, mai departe, în Japonia şi Coreea de Sud, un institut independent a făcut un sondaj. Principala întrebare: dacă oamenii ar fi dispuşi să ia arma în mînă pentru apărarea ţării lor. Surpriza a fost imensă. În general, oamenii din ţările dezvoltate s-au arătat reticenţi la a porni într-o aventură la capătul căreia nu se întrezăreşte decît foamete, distrugeri, moarte. Şi cei mai puţin… războinici s-au arătat japonezii (doar 11 la sută dintre urmaşii samurailor ar lua arma pentru apărarea Ţării Soarelui Răsare). Şi Germania, Franţa, Anglia, Suedia au cote de participare dintre cele mai reduse. Pe de altă parte, ţările sărace – Afganistan, Maroc, Irak, Ciad, Camerun – au o mai mare disponibilitate de a merge la război. Sigur, aceştia din urmă n-au ce pierde. Pe cînd cetăţenii ţărilor bogate…

Revenim. La partea superioară a continentului (tot aşa, nordul nu spune nimic) se află inamicul public nr. 1: Rusia. Evident că nu sînt de acord cu acţiunile în forţă ale lui Putin (sau ale sosiei lui). Nici Rogozin şi Medvedev nu sînt mai breji. Dar poporul rus îi susţine. Şi nu neapărat în anexarea Cremeei şi întreţinerea focarului de război din Ucraina. Ci pentru că, repet, americanii, în grija lor pentru ca Europa să nu-şi scoată prea mult capul, au înconjurat, practic, Rusia. După cum observaţi, nu în Americi se preconizează a se duce confruntarea. Ci aici, unde Waterloo a schimbat echilibrul de forţe, cele două războaie mondiale au secătuit o bună parte din avîntul Europei spre mai bine. Acum, după 200 de ani de cînd Franţa a cedat Germaniei puterea supremă a continentului, americanii ne-au pus, din nou, gînd rău. Şi sub pretext că ne apără de mormăitul Ursului rusesc, antrenează toate forţele pentru ca Europa să n-o ia razna. Problema Unchiului Sam e cu China. Dar şi acolo au început să se concentreze forţele jandarmeriei mondiale.
În timp ce, Bătrîna Doamnă nu pridideşte cu ridurile îngrijorării.