Europa – gonind cu optimism spre propria pieire

Utro

Franţa a interzis acţiunile de protest ale musulmanilor din ţară, demonstrînd seriozitatea intenţiilor sale prin multitudinea de unităţi speciale şi ale poliţiei, prin închiderea de ambasade şi şcoli în 20 de ţări musulmane. “Noi sîntem europeni”, declară răspicat cancelarul federal german Angela Merkel, deja la curent cu faptul că iniţiativa autorilor americani ai filmului “Inocenţa musulmanilor” şi a revistei franceze Charlie Hebdo, care au publicat caricaturi ale profetului Mahomed, va fi susţinută de publicaţia germană Titanic. Este puţin probabil să nu se implice şi alte ţări iubitoare de libertate, precum Olanda şi Danemarca.

Prin interzicerea sau împrăştierea de manifestaţii stradale, ţările europene le propun musulmanilor ofensaţi să acţioneze în cadrul legii, însă practica aplicării legii arată că în Europa oricine poate jigni un musulman sau pe profet. O anumită logică există în toate acestea: iniţial, liderii principalelor ţări europene au proclamat eşecul politicii multiculturalismului, apoi au considerat drept normă caricaturile la adresa lui Mahomed, după care forţele radicale germane au ieşit în stradă sub lozinca “Islamul nu este caracteristic Germaniei – să oprim islamizarea”. Este evident jocul conştient spre acutizare, în scopul de a le demonstra musulmanilor locali că Europa are propriile reguli şi valori.

Este adevărat că pentru aceasta a fost aleasă o perioadă nu prea potrivită. Uniunea Europeană pîrîie deja la încheieturi şi nu este vorba doar despre divergenţe pe marginea modului în care ar putea fi depăşită criza economică sau de un “exotism” precum “calea specială a Islandei”. Discuţiile interminabile pe marginea subiectelor financiare au plasat în planul doi asemenea probleme precum separatismul, nemulţumirea Europei de Est faţă de politica UE, protestele sociale şi multe altele. Între timp, cele două fisuri care împart Europa în Est şi Vest pe de o parte, în Nord şi Sud pe de altă parte, continuă să se adîncească, iar conflictele locale să se aprofundeze.

Astăzi, cînd pînă şi formaţiuni municipale din Marea Britanie îşi implementează propria valută, proiecte asemănătoare cîştigă teren şi în ţări sudice ale UE, mai ales în Spania şi Grecia, iar acest lucru deschide posibilităţi pentru noi forme de cooperare între ţările problemă, forme care ocolesc euro.

Nici în ţările relativ prospere lucrurile nu stau tocmai bine. Mediul francez de afaceri, speriat de “iniţiativele impozitare” ale preşedintelui François Hollande, fuge din ţară. Cancelarul federal Angela Merkel duce o luptă de poziţii cu ceilalţi membri ai UE şi respinge atacurile din interiorul ţării. Social-democraţii obţin mai multe locuri în parlamentele regionale, iar acest lucru face din ce în ce mai probabilă victoria Partidului Social-Democrat din Germania (SPD) în alegerile parlamentare din 2013, fapt ce se va solda cu schimbarea strategiei anticriză. Drept rezultat, UE s-ar putea transforma într-o zonă a comerţului liber, lipsită de identitate naţională şi religioasă.

La aceasta trebuie adăugat factorul musulman în curs de activizare, imaginea devenind astfel şi mai ameninţătoare. Însă pentru Europa acest lucru este încă prea puţin. Ea doreşte să lupte în Siria, conştientizînd foarte bine că nu va atinge acest obiectiv fără sprijinul SUA. Uneori se creează impresia că la baza alarmismului preşedintelui francez se află nu atît dorinţa de a scăpa de Assad, cît mai ales aspiraţia de a implica în acest conflict fierbinte administraţia lui Obama. Adică, lecţiile “Primăverii Arabe” nu au trecut fără urmări.

Implicîndu-se în procesul de modernizare a Maghrebului, Europa nu doar a pierdut Marea Mediterană şi ţările Africii de Nord, legate istoric de aceasta, ci a şi trezit răul care se întoarce ca un bumerang împotriva sa. Cum ar mai putea fi contracarat acest lucru, dacă sociologi şi demografi afirmă la unison că în ţările dezvoltate ale Europei de Nord şi de Vest “aproape că nu au rămas pasionaţi care să fie dispuşi să lupte pentru supravieţuirea naţiunii şi a civilizaţiei lor”?

Chiar la începutul “Primăverii Arabe” experţii atenţionau că această aventură se va încheia cu aceea că Europa va fi alungată din Maghreb. Astăzi, Europa este atenţionată în legătură cu pericolul exploziei de violenţă pe propriul teritoriu. “Europa ar putea exploda, iar suflul exploziei va trece nu doar prin Balcani, ci şi prin Marea Britanie, Franţa, Olanda, Germania şi alte ţări cu democraţie dezvoltată”.

În 2007, cotidianul francez Le Figaro scria despre proiectul “Fortăreaţa Europa” că, după un an şi jumătate, nu mai era vorba despre o “fortăreaţă”, ci despre o “rezervaţie”, iar astăzi se poate spune că această “rezervaţie” s-ar putea transforma într-o zonă sfîşiată de ură interetnică şi religioasă. Europa, însă, nu aude atenţionările: ea debordează de optimism şi, fără să mai vadă drumul, goneşte spre propria pieire.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.