Etern uman transpus prin sita „ACVARIILOR”: Autor OCTAVIAN COSMAN

La cincizeci de ani de la absolvirea cu excelente rezultate a Institutului clujean de artă, plurivalentul plastician Octavian Cosman ne-a întâmpinat cu plăcuta surpriză de reconstituire imagistică a primei etape din bogata zestre a unei distincte afirmări creative. Ea s-a derulat în intervalul 1963-1979, animată de închegate şi sugestive compuneri formale, desăvârşite în culoare, grafism, ceramică. Mai bine de 50 de original articulate probe inspirative aveau să ornamenteze recent, în ipostază de superb ambient muzeal, etajul I al unui elegant edificiu situat pe strada Andrei Mureşanu 11 din Cluj-Napoca, cu emoţionantul prilej al inaugurării Fundaţiei „Doina şi Octavian Cosman”, generoasă vatră în cadrul căreia se perfectează ritmic memorabile dezbateri pe teme culturale şi ştiinţifice. La cincizeci de ani de la absolvirea cu excelente rezultate a Institutului clujean de artă, plurivalentul plastician Octavian Cosman ne-a întâmpinat cu plăcuta surpriză de reconstituire imagistică a primei etape din bogata zestre a unei distincte afirmări creative. Ea s-a derulat în intervalul 1963-1979, animată de închegate şi sugestive compuneri formale, desăvârşite în culoare, grafism, ceramică. Mai bine de 50 de original articulate probe inspirative aveau să ornamenteze recent, în ipostază de superb ambient muzeal, etajul I al unui elegant edificiu situat pe strada Andrei Mureşanu 11 din Cluj-Napoca, cu emoţionantul prilej al inaugurării Fundaţiei „Doina şi Octavian Cosman”, generoasă vatră în cadrul căreia se perfectează ritmic memorabile dezbateri pe teme culturale şi ştiinţifice.
Încă din timpul studenţiei, Octavian Cosman avea să facă dovada unui spirit exigent şi cultivat, adânc interesat de substratul spiritual al freamătului său creativ. Lecturi temeinice şi constante l-au propulsat în postura de promotor de expresivităţi solid configurate plastic, vizând finalizarea de subtile finalităţi de ordin ideatic şi afectiv. Avizat de imperativele postmodernităţii ce amprentau puternic şi cotidianul românesc din deceniile şapte şi opt ale veacului trecut, se va afilia firesc strălucitului nucleu de tineri intelectuali clujeni grupaţi în jurul Cenaclului şi revistei „Echinox” (cu un prim număr în decembrie 1968), sprijinind prin atitudine şi ilustraţii instaurarea unui climat elevat, benefic lansării în spaţiul public de mărturii culturale cu evidente virtuţi de universalitate. Genericul majorităţii transpunerilor sale plastice gravita în jurul unui enigmatic pretext tematic: Acvarii, ca semn de instaurare la temelia confesiunii a unui rafinat dicteu evocativ, bazat pe metaforă şi interiorizare.
Acut preocupat de destinul omenescului într-un prezent alterat de infiltrările ideologicului comunist la nivel oficializat, Octavian Cosman propagă cu îndrăzneţ avânt refugiul către adevărurile sublimate sub orizont metafizic. Încă din studenţie, câmpul imaginilor se populează cu făpturi în ritualice ipostaze, dezvoltând atitudini stranii, pline de farmec şi insolit. Cel mai adesea caligrafiază siluete umane fixate într-o ciudată impresie de solemnitate statică, implantate în spaţiu cu un abil nerv constructiv. Refuză practica ilustrativului figurativ şi preferă eleganţa unor suple verticalităţi, încununate nu cu anecdotice fizionomii, ci cu suflul discret al unor globuri ovoidale ce iradiază diafane luminozităţi. Senzaţia dominantă este de tandră veghere la fluctuaţiile unui timp incert, sfârtecat nu de puţine anomalii. A ţinut să proiecteze în contemporaneitate fermitatea unei atitudini lucide, solidare cu măreţia chipului iluminat de pozitive certitudini. De aceea brăzdează imaginile cu suple volumetrii imaginând armonioase cupluri, inserţii în culisele genezei plăsmuitoare de fragile fiinţe, tulburătoare insinuări de simfonice acorduri declanşate de instrumentişti transfiguraţi, grave sonorităţi din profunzimile lăuntricului, magia unor eterice plutiri în absolutul unui spaţiu învolburat, dilematice interogaţii confruntate cu opresiunile unor griuri invadatoare, puritatea cantonării într-un sărbătoresc al vârstei juvenile, omagiul unei fiinţe dragi ş.a. Dar aroganţa şi nimicnicia afişate de exponenţii regimului cu puteri decizionale absurde îl stimulează şi către o atitudine ironică, încărcată cu mult sarcasm, concepând penetrante stigmatizări, cum întâlnim şi-n Crepusculul excelenţei sale, străbătută de rigiditatea hilară a unei ostentative suficienţe de sine. Nu lipsesc nici abordările în regim dramatic, cum o recomandă şi impresionanta configurare simbolică a Victoriei, compoziţie în ceramică, cu forme abrupte, acut tensionate, subsumate ideii de jertfă. Pentru ca în alte finalităţi compoziţionale, desăvârşite prin rafinat cromatism, incisive distribuţii grafice care au înnobilat paginile revistei „Echinox” şi coperţile apariţiilor editoriale ale colegilor de redacţie sau prompte cadenţe ritmice din plămădirile ceramice, fin smălţuite în regie proprie, să prefigureze cu vervă şi acurateţe insemnele unor trăiri în virtute şi solaritate.
Neîndoielnic, Octavian Cosman probează edificator încă din faza iniţială a manifestării sale artistice ancorarea pe coordonatele unei viziuni descătuşate de convenţii şi mimetism, valorificând benefic resursele unei subtile sensibilităţi, dublată de vegherile unei constructive lucidităţi. Stilistic, afinităţile cele mai evidente se cantonează în perimetrul climatului suprarealist, prin acea generoasă infuzie de spiritualitate care asigură expresivităţii valenţe de poetică respiraţie. S-a lăsat cucerit şi dominat de fertile peregrinări prin spaţiul inefabil al unui timp etern, devenind solidar cu destinul unor făpturi dăinuitoare prin freamătul unor ocrotitoare iluminări. Colorist din stirpea rară a făuritorilor de admirabile orchestraţii, iubitor de farmecul delicat al stingerilor tonale polifonice, s-a impus cu pregnanţă printre exponenţii reprezentativi ai unei generaţii cu aport semnificativ la amplificarea spiritului creativ românesc.
Negoiţă LĂPTOIU