Este criza din zona euro aproape de sfîrşit?

 The Guardian

Preşedintele Franţei, François Hollande, susţine că sfîrşitul crizei este foarte aproape, însă mai mulţi profesori, jurnalişti şi oameni politici au păreri împărţite.

Ha-Joon Chang, profesor de economie la Universitatea Cambridge, este de părere că Hollande se înşeală din două motive. În primul rînd, deşi Banca Centrală Europeană (BCE) a întreprins recent măsuri pentru a calma pentru moment piaţa financiară, nu este clar dacă va fi capabilă să repete aceste măsuri în cazul în care situaţia economică mondială se înrăutăţeşte – economia chineză încetineşte, iar SUA ar putea experimenta o recesiune în formă de “W”, în cazul în care Mitt Romney cîştigă alegerile prezidenţiale din SUA şi îi va da mînă liberă lui Paul Ryan asupra bugetului.

În al doilea rînd, chiar dacă nu vor exista măsuri de austeritate suplimentare pentru Grecia şi pentru alte ţări “periferice” (aşa cum promite Hollande), reducerile drastice operate la nivelul asistenţei sociale în aceste ţări sînt copleşitoare. Mulţi cetăţeni ai acestor state şi-au restrîns cheltuielile la limită pentru a putea face faţă reducerilor bugetare, însă acest lucru nu va continua pentru mult timp, mai ales în faţa unui şomaj ridicat. Atunci cînd aceşti oameni decid că s-au săturat, vor exista alte tulburări sociale, care vor bloca recuperarea economică, în condiţiile în care investitorii pe termen lung, de care Europa are nevoie pentru o redresare reală, au nevoie de un mediu social stabil.

La rîndul său, Alistair Darling, fost ministru britanic de finanţe în perioada 2007-2010, tinde să contrazică afirmaţia lui Hollande, menţinîndu-şi în acelaşi timp optimismul cu privire la o supravieţuire a eurozonei, mai degrabă ajutată politic, decît economic. Pentru recuperarea din criză, susţine Darling, trei etape sînt necesare. În primul rînd, băncile din zona euro trebuie în mod corespunzător capitalizate, iar datoriile toxice gestionate. Spania are nevoie să facă acest lucru urgent. De asemenea, un calendar credibil pentru uniunea bancară trebuie să fie pus în aplicare, deşi acesta va avea consecinţe pentru Marea Britanie. În al doilea rînd, o soluţie credibilă la problemele Greciei trebuie pusă în practică. Nu în ultimul rînd, austeritatea pe cont propriu nu va funcţiona niciodată. Din acest motiv, este necesar un plan credibil pentru creşterea economică şi reducerea deficitului.

Pentru Costas Lapavitsas, profesor de economie la Şcoala de Studii Orientale şi Africane din Londra, BCE poate furniza lichiditate, dar nu poate face nimic în privinţa solvabilităţii statelor. Periferia zonei euro este efectiv în stare de faliment, iar politica de austeritate a UE a făcut lucrurile mai rele, mai ales în Grecia, explică Lapavitsas. Economia s-a prăbuşit, datoria publică va avea nevoie în curînd de o altă restructurare majoră, există costuri umane imense şi o situaţie socială explozivă. În cazul în care criza chiar s-ar apropia de un sfîrşit, măsurile de austeritate ar trebui ridicate, iar fondurile de investiţii îndreptate către periferie. Or, cum nu există nicio perspectivă în acest sens, în 2013 situaţia va sta, probabil, chiar mai rău.

Phillip Inman, corespondentul economic de la The Guardian, vede lucrurile mai optimist. Este posibil, crede el, ca un plan de salvare pentru Spania, un acord pentru o uniune bancară în zona euro şi numirea unui “ţar” al bugetului să tragă o line sub criza actuală. De asemenea, calmul poate fi restaurat, deoarece, mai presus de toate, liderii zonei euro sînt disperaţi să rămînă în interiorul zonei pentru a-şi păstra reputaţia şi a rezolva probleme interne pe care ei înşişi sînt incapabili să le gestioneze în ţările lor (corupţia din Grecia şi măsurile de protecţie a locurilor de muncă în Spania şi Italia sînt doar două exemple).

Luis Garicano, profesor de economie şi strategie la London School of Economics, crede că promisiunile goale nu vor pune capăt crizei. Cu toate acestea, Uniunea Europeană a luat în această vară trei decizii care, dacă vor fi implementate, ar putea pune capăt momentului critic al crizei. În primul rînd, BCE a hotărît să acţioneze ca o bancă centrală “adultă” şi să se ocupe cu forţa de criza mînată de panică de pe pieţele de obligaţiuni ale statelor membre. În al doilea rînd, zona euro a fost de acord cu o recapitalizare directă a băncilor falimentare din Spania. În al treilea rînd, s-a ajuns la un acord în privinţa formării unei uniuni bancare.

Olaf Gersemann, editor la Die Welt, consideră că este posibil ca zona euro să fi intrat într-o perioadă de calm relativ. Motivul principal este simplu: cancelarul Germaniei, Angela Merkel, vrea să fie reales în septembrie 2013 şi pare evident pentru observatorii de la Berlin că pînă atunci ea va încerca să prevină orice mişcare care ar putea conduce la noi atacuri de panică pe pieţele financiare. Doar acest lucru face, printre altele, un “Grexit” în următoarele 12 luni puţin probabil.

Cu toate acestea, nu doar Grecia nu se află încă pe o traiectorie sustenabilă. E departe de a fi clar, argumentează Gerseman, dacă şi cum membrii sudici ai clubului euro vor reuşi să reducă nivelurile datoriei şi deficitele de cont curent în mod decisiv.