Este 2011 un an care va schimba lumea?

The Guardian

Este 2011 un an care va schimba lumea? Va rămîne acest an în istorie ca unul dintre anii care au redefinit politica globală? Care sînt paralelele – dacă există – cu momentele 1968 şi 1989?

Am văzut pînă acum în acest an: revolte în Tunisia, Egipt, Libia, Bahrein, Siria şi Yemen; proteste în masă împotriva crizei economice şi a măsurilor de austeritate în Grecia, Italia şi Spania; marşuri şi tabere de protestatari în Chile şi Israel şi mişcarea Ocupy Wall Street, care s-a extins din New York în Londra şi în alte oraşe. În tot acest timp – de la dictaturile arabe, băncile lumii şi imperiul Murdoch, pînă la vastul edificiu al UE – sentimentul este că interesele şi instituţiile care păreau pînă acum invincibile se prăbuşesc sau sînt puse la îndoială mai mult ca oricînd, în timp ce clasei politice par să nu îi lipsească doar răspunsurile, ci şi ideile.

Ce se poate spune însă despre toate comparaţiile istorice? Ar putea fi 2011 un alt 1968 sau un 1989? Comparaţia preferată este cea cu un moment mai îndepărtat, atunci cînd revoltele s-au răspîndit cu viteză în Europa şi doi radicali germani inflamaţi au scris “Manifestul Comunist”. Cred că (momentul actual, n.red) va fi văzut mai mult din perspectiva momentului 1848. “Momentul 1968 a fost unul cultural, generînd doar lupte de stradă în Cehoslovacia şi ghetouri negre în SUA şi la Paris. În 1989, cu excepţia României, la fel de multe veneau atît de sus, prin diplomaţie, cît şi de jos. Doar în 1848 a existat o explozie care a mers de la o ţară la alta, pe cît de repede o permiteau mijloacele de comunicare ale timpului, şi apoi nu s-a oprit, ci a hrănit un zeitgeist care vorbea despre libertate şi care a trecut graniţele, implicînd persoane care s-au identificat unele în altele, din culturi foarte diferite”.

Care ar putea fi rezultatul concret al acestei agitaţii? Este imposibil să ştim în această etapă. Chiar şi în 1968, nu am avut nicio idee pînă mulţi ani mai tîrziu – şi chiar şi acum, revizionişti apar în fiecare an, re-interpretînd ceea ce s-a întîmplat. 1989 a fost mult mai clar: ştim cum lumea s-a schimbat. Tot ce putem spune despre 1968 cu certitudine este că au existat proteste de masă şi revolte, că oamenii au simţit că naţiunile se deplasează în direcţia greşită şi că a existat un fel de şoc în ceea ce priveşte recunoaşterea politică, în rîndul elitelor, care au trebuit să schimbe direcţia, ca urmare a numărului mare de nemulţumiţi. În Statele Unite, deşi această situaţie a pus în cele din urmă capăt războiului din Vietnam – ea l-a adus în scenă pe Richard Nixon şi o agendă republicană depăşită, explică Robert Reich, fost ministru în timpul administraţiei Clinton.

În acest caz, explică el, există un pericol comun în Statele Unite şi Europa: dacă stînga mainstream nu abordează în mod convingător pleiada de probleme economice care stă la baza acestei izbucniri de proteste şi de revolte din acest an, iniţiativa ar putea fi cu uşurinţă confiscată de dreapta.

La rîndul său, cunoscutul gînditor Francis Fukuyama susţine că este nevoie de o alternativă de stînga coerentă pentru a aborda mulţimea de probleme care s-au acumulat în ultimii zeci de ani. “În absenţa a ceva care să corespundă acestei descrieri, va exista, crede Fukuyama, o deschidere pentru “populismul nebun”, mai ales dacă ne îndreptăm spre a doua ramură a actualei recesiuni: şomajul în continuare ridicat şi stagnarea economică.

Chiar dacă toate aceste comparaţii istorice sînt o modalitate de a face lumină asupra timpurilor noastre, dacă ne vom concentra prea mult pe momentele 1968 şi 1989, sîntem în pericol să subestimăm un fapt important: sîntem în mijlocul nu doar al unui an incredibil de volatil şi de imprevizibil, ci şi al unei ere volatile şi imprevizibile, în cadrul căreia evenimentele din acest an par să reprezinte doar începutul.