Eşecul preşedinţiei poloneze privind extinderea Schengen a umbrit alte reuşite

European Voice

Eşecul Poloniei de a conduce Bulgaria şi România în zona de liberă circulaţie Schengen a umbrit orice altă acţiune în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne.

Ministrul polonez pentru afaceri europene, Mikolaj Dowgielewicz, a descris acest fapt ca fiind “cel mai mare eşec al preşedinţiei poloneze” semestriale a UE.

Dar a fost cu adevărat vina preşedinţiei? Şi puteau polonezii să acţioneze altfel pentru progresul cauzei privind extinderea Schengen în sud-estul Europei?

Polonezii au subestimat tăria poziţiei olandeze, care vrea să aştepte raportul intermediar al Comisiei Europene de la începutul anului 2012 privind sistemele de justiţie din cele două ţări înainte de a le permite accesul la Schengen. Polonia nu a avut nicio strategie odată ce a realizat că Olanda nu se va clinti.

Totuşi, aceasta este doar o parte a adevărului. De fapt, polonezii au reuşit să reducă numărul de state membre care s-au opus Bulgariei şi României de la patru la doar unul – Olanda -, prin propunerea ca cele două ţări să adere în etape. Prima ar fi constat în eliminarea controalelor la frontierele maritime şi aeriene, iar a doua, la cele terestre. Ideea nu era nouă: Elveţia a aderat în acelaşi mod la Schengen, procesul finalizîndu-se în 2009. Însă planul a convins Franţa, Germania şi Finlada să renunţe la obiecţii.