Episcopul Iuliu Hossu, la începutul Postului Mare din 1944: Nu este sănătate în afară de Izvorul vieții

Puterea salvatoare a credinței creștine, la intrarea într-un nou Post al Paștelui – care în Biserica de rit bizantin va începe luni, 7 martie 2022 -, o transmite și azi Fericitul Episcop martir Iuliu Hossu.

În Pastorala la intrarea în Postul Mare a anului 1944 – publicată integral în Curierul Creștin nr. 6 din 15 martie 1944 –, strălucitul Păstor din acea vreme al Eparhiei de Cluj-Gherla scria preoților și credincioșilor săi:

«Nu este sănătate în afară de Izvorul vieții. Domnul Isus ne cheamă să ne apropiem de Domnul. Intrăm în Postul mare și sfânt. Vreme primită pentru a ne pregăti pentru luminatul mare praznic al Învierii. Să ne coborâm în suflete, să ne privim în oglinda sufletelor noastre. Cum stăm cu sufletul? Suntem sănătoși ? Suntem vii, ori morți sufletește? Ce ne apasă, ce ne doare ? Cum ne aflăm în fața Domnului? Trupul este slab, neputincios, slăbănog, izbit de suferințe; trudit și obosit de atâtea ori până la moarte. Să cerem dezlegarea păcatelor noastre, să cerem iertare. Cu părere de rău și mărturisire. Ne-a lăsat la îndemâna tuturor puterea iertării păcatelor. Să nu ne amintim de aceasta, ci, mai mult, să preamărim pe Dumnezeu, că această putere a dat-o oamenilor, preoților săi, căci pentru a noastră mântuire a dat-o, pentru ca aproape de toți să fie mântuirea și viața.

Pacea, după care atât însetăm. Pacea sufletelor înainte de toate și mai presus de toate. „Cărora le veți ierta păcatele, se vor ierta lor”. Nu omul, ci puterea lui Dumnezeu, cu care și-a îmbrăcat apostolii și pe urmașii lor, pe slujitorii altarelor sale, pe chivernisitorii tainelor Sale sfinte. Acestora le-a încredințat taina împăcării, cum spune Apostolul neamurilor. Același Isus iartă, prin ei, care a rostit „Fiule, iartă-se ție păcatele tale”, același Isus, care a adeverit puterea Sa de a ierta păcatele, rostind slăbănogului: „Scoală-te și umblă”; a întărit încredințarea puterii Sale: „Luați Spirit Sfânt, cărora veți ierta păcatele, se vor ierta lor”.

Lumea întreagă zace în neputință și slăbănogie. Lumea și-a pierdut sufletul. Nu sufletul lui Dumnezeu o stăpânește. Ceea ce îngrozește sufletele noastre acum, în al cincilea an de război înfricoșat, nu este de la Dumnezeu și nu izvorește din sufletul lui Dumnezeu. Aceasta e puterea întunericului. Din această înspăimântătoare rătăcire nu este cale de mântuire decât calea lui Hristos Mântuitorul. Din această slăbănogie nu este altă putere în lume, care să ridice popoarele, decât puterea lui Hristos. Cuvântul Lui atotputernic poate săvârși minunea: „Eu îți zic, scoală și umblă”. Scoală sănătos și umblă sănătos. Dar pentru aceasta trebuie întoarcere la Domnul, cu pocăință. „Am greșit la Cer și înaintea Ta Doamne”, trebuie să mărturisească neamurile în nefericire. „Iartă-ne Doamne”. Să se întoarcă sufletele la Domnul, să se întoarcă familiile creștinești la Domnul. Să trăiască viața lor stăpânită de legile Domnului, de sufletul Lui. Să se întoarcă popoarele la Dumnezeu, la adevărul Lui și la dreptatea Lui. Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Să-L și cunoască și să-și recunoască, cu toții, păcatul și fărădelegea în fața lui Dumnezeu și să-I ceară iertare. Aceasta-i calea mântuirii. Cu înțelepciunea lumii acesteia am ajuns acolo unde ne aflăm. Această înțelepciune Dumnezeu a dovedit-o că este nebunie. Să ne apropiem de Domnul și El se va apropia de noi. Să ne apropiem cu credință de El. Fericit este neamul care își cunoaște păcatele și cere iertare și dezlegare. Fericit este omul, familia și neamul care primește, pentru pocăința adevărată, dezlegarea: „iartă-se ție păcatele tale”, și apoi binecuvântarea puterii de viață: „Scoală și umblă”. Acesta are chezășia biruinței.

Să începem fiecare de la noi înșine, de la familia noastră și astfel să sporim puterile de viață sănătoasă ale Bisericii și ale neamului. Din prunci nevinovați și tineret curat neprihănit, să se înnoiască aceste puteri. Sufletul Domnului să stăpânească peste toți, întru toate. Atunci va dărui Domnul putere poporului său și îl va binecuvânta cu pace.

Urcăm calea grea a crucii, cu toate popoarele din lume. Purtăm sarcina grea peste măsură de suferințe și necazuri. Este război. Am spus totul. Este necaz și încercare. Să aruncăm privirea înaintea noastră și pe calea ce ne așteaptă să privim spre Cel ce merge în frunte. Să privim spre Domnul Isus care ne spune: „Cel ce vrea să vină după mine să se lepede de sine și să-și ia crucea sa și să-mi urmeze mie”. Merge în frunte și cheamă: „Să-mi urmeze mie”. Calea este grea, pentru aceea ne îndeamnă: „să se lepede de sine”. Să ne lepădăm povara. Și care povoară este mai grea și mai apăsătoare decât sarcina păcatului. Să ușurăm sufletul nostru de sarcina păcatului, pentru că este lungă și grea calea crucii pe care trebuie să o străbatem, creștini.

Ne cheamă Domnul, să-I urmăm. Ușurat și înzdrăvenit sufletește: „Scoală și umblă”. Străbate, cu încredere, calea crucii, ce duce prin moarte la viață. Dincolo de Vinerea Mare sunt Paștile Domnului. Să lepădăm păcatul și să mergem înainte împăcați cu Dumnezeu, spre marele praznic al Învierii. Post și rugăciune pentru a birui duhul rău din noi și din afară de noi. Pentru a împărtăși biruința lui Hristos, Domnul nostru. Pentru aceasta să ne rugăm dintr-un suflet: „Dă-ne nouă, Bunule, lupta cea bună să o luptăm, calea ajunului să o plinim, credința să o păzim nedespărțită, capetele nevăzuților balauri să le sfărâmăm și învingători ai păcatelor să ne dovedim și fără de osândă să ajungem să ne închinăm și Sfintei Învieri”. Amin. „Darul Domnului nostru Isus Hristos cu voi”. Dragostea mea cu voi cu toți întru Hristos Isus. Amin.»

Dat în Postul Mare, Anul Domnului: 1944, semnat: Episcop Iuliu.

V.S.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut