Epigrama ca oglindă a lumii

CASA ALBĂ

La casa mare şi meschină

Vin zilnic profitorii:

Şefi de stat care se-nchină

Şi-ngenunchează servitorii.

PREŞEDINTELUI NOSTRU

Doamne, fie-ţi milă-un pic

Pentru această constatare:

De ce unui popor atît de mic,

I-ai dat osîndă-atît de mare!

VIITOR

În faţa ultimului pas

Tremură-ngroziţi Carpaţii,

Căci de privatizat au mai rămas

Doar graniţele şi mascaţii.

CULMEA…MITEI

Parcă şi acum e viu

Şi rîde fericit în criptă,

Căci zace într-un sicriu

Cumpărat din mită.

PROPUNEREA CETĂŢENILOR

Mergînd spre Judecata de Apoi

Să înjumătăţim păcatul:

Într-un an să furăm noi,

Iar în următorul – statul.

MEMBRILOR DE PARTID

După cum înfulecă şi-atacă

Afirm deloc timid

Că fiece partid

Nu-i decît o troacă.

REGRET

Tînăr, comunismul a murit uşor

Şi-a venit capitalismul salvator.

Zic azi, după o dreaptă judecată:

„Păcat că n-au murit deodată”.

ÎNTREBARE

Sovieticii, veniţi cu scutul sfînt

(Modă ce-n istorie se poartă !)

Se făcură toţi o apă şi-un pămînt.

Vor avea şi-americanii-aceeaşi soartă ?!?!

Viorel CACOVEANU

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
ziarulfaclia.ro
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.