Enigmaticul crater de pe strada „Aurel Suciu”

• După cum se vede şi din imagine, groapa, având dimensiunile unei camere de apartament, era nesupravegheată ieri dimineaţă, iar blocarea străzii „Aurel Suciu” (fostă Pietroasa), altfel foarte circulată, a generat un „meleu” în traficul din zonă, iar obişnuita circulaţie bară la bară, specifică oraşului nostru, a devenit şi mai anevoioasă •

    Potrivit zicalei „ca la noi la nimenea”, vă aduc în atenţie un episod cu care suntem obişnuiţi şi care, asemenea soap-ului de televiziune „Tânăr şi neliniştit”, nu se mai termină niciodată. Ca în fiecare dimineaţă, exceptând zilele de week-end, Clujul musteşte de maşini, punctul culminant fiind atins între 7,30 şi 8,30, când oamenii merg la serviciu, iar în drum îi escortează şi pe cei mici la şcoală ori la grădiniţă. Claxoane, nervi întinşi la maxim, motoare turate, depăşiri interzise şi înjurături, acestea ar fi principalele ingrediente ale unei dimineţi agitate în Cluj, oraşul în care orice ţânc are maşină, iar spaţiile verzi, trotuarele şi pistele pentru biciclişti au devenit „parcări”. Ca o paranteză, a se vedea în acest sens şi strada „Mihail Kogălniceanu”, care arată ca un parc auto, iar nu ca una pe care se găsesc instituţii foarte importante (Universitatea „Babeş-Bolyai” şi Muzeul instituţiei, Liceele „Emil Racoviţă”, „Bathory Istvan” şi Teologic Reformat, Biblioteca „Octavian Goga”, Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Cluj, Casa Universitarilor, Biblioteca Academiei şi Biserica Reformată). Zilnic tranzitez strada „Mihail Kogălniceanu” şi cu stupoare constat că maşinile parcate neregulamentar, pe trotuare, sunt rareori amendate.
Revenind, ca în fiecare dimineaţă, înainte să mă aventurez în traficul infernal, mă blindez cu răbdare, virtute pe care, din păcate, mulţi nu o mai au astăzi. Când lipsei de răbdare i se adaugă şi nesimţirea rezultă un cocktail mortal pentru cei din trafic. Ultimul dintre „ingrediente” face parte, în general, din arsenalul celor cu tupeu, care în virtutea maşinii pe care o posedă îşi permit să sară calul. Vă las pe dumneavoastră să vă imaginaţi ce se întâmplă dacă acest tablou îl asezonăm cu o stradă închisă, altfel foarte circulată.
Ieri dimineaţă mi-am urmat, cuminte, itinerariul obişnuit, însă am observat că înaintarea bară la bară s-a făcut mai greoi decât de obicei. Cauza? Strada „Aurel Suciu” sau „Pietroasa” – întrucât în unele locuri s-au păstrat tăbliţe cu ambele denumiri, ceea ce îi poate foarte uşor deruta pe necunoscători –  a fost închisă, iar circulaţia deviată şi în loc să ajung la destinaţia propusă, m-am trezit direcţionat spre o zonă în care nu mai puteai arunca nici un ac de cusut. După câteva zeci de minute în care m-am învârtit în cerc, căutând să „evadez” pe nişte străduţe întortocheate, m-am întors la locul odioasei „crime”, pentru a mă lămuri cu privire la motivul blocării acelei străzi. Şi, ce să vezi? Un crater cât o cameră de apartament. O groapă a nimănui şi nimeni pe lângă ea s-o… revendice! În buna tradiţie românească, n-am găsit pe nimeni să-mi ofere o explicaţie sau care să „curteze” hăul cu vreo unealtă. Paza craterului a fost lăsată pe seama unui excavator, la volanul căruia n-am sesizat pe nimeni, dovadă că m-am putut apropia după bunul plac pentru a surprinde fotografic craterul demn de un micuţ asteroid.
Text şi foto Cristian FOCŞANU