Electoratul traseist

Ilie CĂLIAN

Cea mai importantă ştire a zilei de ieri este fuzionarea PSD cu UNPR – prefigurată, de altfel, în toamnă, la întîlnirea din Deltă a liderilor celor două formaţiuni. Despre semnificaţia ei şi, mai ales, despre reducerea la zero a “spaţiului de manevră” al lui Băsescu voi scrie după ce vom cunoaşte cifrele exacte ale mandatelor din Parlament. Astăzi mă voi referi la un tip de traseism, despre care politicienii nu vorbesc niciodată, ca să nu-şi supere posibilii simpatizanţi/alegători, şi nu o fac, deschis, nici comentatorii, din variate motive.
Mă refer la traseismul unei anunite categorii de alegători şi am ca punct de plecare rezultatele votului de duminică. Încep cu electoratul maghiarofon. S-a văzut că este pentru prima oară cînd UDMR a fost la un pas de a nu intra în Parlament, reuşind cu mare greutate să treacă pragul de 5%. Cu greutate şi, probabil, cu sprijinul preşedintelui Traian Băsescu, care, duminică seara, cu o oră înainte de închiderea urnelor, s-a grăbit să transmită electoratului maghiarofon rugămintea sa de a participa la vot. Băsescu avea suficiente informaţii pentru a se teme că UDMR nu va intra în Parlament. Or, Băsescu spera, pînă în ultimul moment, că ar putea folosi, ulterior, UDMR pentru a încerca o “jmecherie” pentru a încropi un fel de majoritate parlamentară a ARD cu UDMR şi PPDD. Electoratul mahiarofon a avut alternativă la UDMR. În judeţul Cluj, electoratul maghiarofon a participat la vot în proporţie de circa 15,12%, adică aproape în totalitate, conform ponderii sale în judeţ. Dacă electoratul român din Transilvania s-ar fi prezentat masiv la vot, ponderea voturilor UDMR în procentajul naţional ar fi scăzut, iar UDMR n-ar mai fi intrat în Parlament. Realitatea votului ne arată că niciodată – din 1990 pînă acum – electoratul român din Transilvania nu s-a comportat şovin, adică nu s-a coalizat, dincolo de partide, împotriva reprezentanţilor maghiarimii. Totuşi, iată, un anume electorat maghiarofon s-a comportat “traseist”, în sensul că s-a orientat către un alt partid maghiarofon, PPMT, al lui Tökés Lászlo.

În privinţa electoratului românofon, fenomenul traseismului electoratului este şi mai evident. Este uşor de observat că scorul “compus” al USL – adică PSD+PNL+CD+UNPR –este cu ceva mai mare decît cel obţinut la alegerile anterioare de cele trei partide (minus UNPR,  care nu exista). În schimb, întreaga ARD – adică PDL plus un rest poleontologic din PNŢCD şi două partide fantomă, create înainte de alegeri – este sensibil mai mic decît scorul obţinut în 2008 de PDL. Practic, dezastrul ARD (adică PDL) – şi pe plan naţional, dar şi în Transilvania, inclusiv în judeţul Cluj (care poate fi considerat simbolul naţional al dezastrului PDL) – se datoreşte acelui electorat “traseist” care a trecut de la PDL la PPDD şi alţi candidaţi. Se poate afirma – după voturile de la alegerile locale şi acestea, parlamentare – că, în ultimii doi ani, USL şi-a consolidat un electorat ferm, stabil, neavînd un prea mare aport de voturi “traseiste”. Majoritatea alegătorilor traseişti provin din rîndul celor uşor de păcălit cu promisiuni populiste – de “lapte şi miere”, de zeci de mii de euro pe care-i primesc pe gratis, ca para mălăiaţă -, al celor pe care îi electrizează mesajele extremiste (justiţiariste, şovine, egalitariste, anarhiste – în principiu, antidemocratice.), precum şi de o parte a unui electorat veşnic nehotărît, veşnic incapabil să priceapă viaţa politică democratică şi economia de piaţă.

N-o să închei aceste rînduri despre electorat înainte de a scrie două vorbe despre absenteism. Din nou ne plîngem de absenteim, despre diferenţa dintre listele de vot şi prezenţa la urne. Şi din nou s-a constatat că sîntem cam prea mulţi cei consideraţi ca fiind populaţia stabilă, faţă de rezultatele recensămîntului – pe care le bănuim, doar, fără a avea rezultatele exacte, oficiale. Trebuie clarificat mai întîi un aspect: diferenţa dintre cetăţenii români cu drept de vot şi populaţia stabilă a României. Există o categorie de cetăţeni români care n-au nimic de a face cu statul român. Este vorba de aceia care sînt “contribuabili” la bugetele altor ţări. Acestora ar trebui să nu li se mai permită să voteze pentru aşa-zişii parlamentari români pentru diaspora. Cu ce drept moral un om care plăteşte la bugetul unui stat să hotărască – prin parlamentarul pentru diaspora – asupra bugetului României, la care n-a contribuit, asupra legilor din România, pe care nu va trebui să le respecte?! Or, o parte din acest electorat dinafara ţării – fie că e vorba despre români stabiliţi definitiv sau cvasidefinitiv în străinătate, de cetăţeni din Republica Moldova care şi-au făcut buletin de România, de maghiari transilvăneni care s-au mutat în Ungaria, dar au încă locuinţe în România, ca să nu mai vorbesc de cazuri mai deosebite -, aceşti oameni cu cetăţenie română grevează asupra populaţiei care trăieşte efectiv în ţară, care suportă greutăţile şi doreşte să modifice legile şi ocîrmuirea într-un anume fel. Să ne lase-n pace, cu votul lor “binevoitor”, cei care ne-au părăsit ori nu s-au stabilit în România.