Efectul placebo, minciuna şi nacebo

RADU VIDA

Tare şi subconştientul ăsta! Citeam undeva că placebo – un cub de zahăr cu înveliş albastru, de care toată lumea a auzit – poate face minuni. Spre exemplu, o gastrită tratată cu… nimica, doar cu credinţa că , iată, se poate, atrage după sine concluzii interesante. Un studiu în acest sens arată că 50% dintre respondenţi au susţinut că „medicamentul” a avut efecte benefice. Pe de altă parte, doar simplul gînd că va fi bine, nu ajută cu nimic la redresarea lucrurilor. E drept, optimismul e mai sănătos decît atitudinea pesimistă asupra existenţei. Dă bine. Şi nu face riduri. Ba, uneori, chiar ajută. Dăunăzi, un renumit actor, concitadin de-al nostru, susţinea într-un interviu că a scăpat de o boală înfiorătoare doar programîndu-şi mintea să facă şi să dreagă. Bună şi medicina alopată, bună şi cea naturistă! Numai să dea rezultate!

Dacă efectul placebo  şi-a dovedit eficacitatea în unele cazuri, nu acelaşi lucru se poate spune despre efectul… minciună. Putem să îndrugăm verzi şi uscate, că-i bine, că va fi şi mai bine. Că tot un drac! Pentru cei mai copţi amintesc doar raportările rezultatelor remarcabile din fosta întrecere socialistă. Aveam producţii la hectar cît China, depăşiri ale sarcinilor de plan de nu încăpea într-un cincinal realizat în patru ani şi jumătate, toată lumea ne iubea, dar nu ştia nimeni de noi. Sau, dacă ştia, vedea numai partea goală a paharului.
Minciuna, însă, nu vindecă, chiar dacă e…pe bune. Din contră. Cauzează. Şi face ca subconştientul, bată-l vina, să se revolte.

Să aducă la suprafaţă mai multe frustrări chiar decît există în realitate. Şi, cu timpul, erodează. Distruge. E drept că mai există şi aspectul celălalt. Anume, că nimeni nu învaţă din trecut. Şi, scoţînd de la naftalină, dîndu-i un alt ambalaj, minciuna face alte şi alte victime.
M-am luat însă cu filosoficeala şi uitai să vă spun de partea a treia a titlului editorialului de astăzi. Citez: “ Mult mai puţini au auzit de efectul nacebo. In cadrul unui experiment similar (cu placebo, n.n.), ţi se administrează o pastilă despre care eşti avertizat că iţi va face rău – de pildă crampe stomacale. De data aceasta, numărul celor ce se plîng de dureri la stomac este însă de 90% !

Evident, era aceeaşi pastilă inofensiva cu zahăr.
Lucrul acesta trebuie să ne dea de gîndit. Sîntem expuşi zilnic, oră de oră, unei adevărate avalanşe de mesaje negative, în primul rînd prin presă: inundaţii, cutremure, avioane prăbuşite, crime, violuri, preţuri care cresc, bîrfe răutăcioase ale colegilor, accidente de maşină etc. Aceste mesaje cu puternică valoare emoţională lucrează fără să ne dăm seama asupra subconştientului nostru. Iar rezultatul este că ne merge prost fără să ştim de ce. Sîntem deprimaţi, ne pierdem încrederea într-o viaţă mai bună, ne aşteptăm să ni se întîmple ce e mai rău. Şi, de obicei, la ce te aştepţi, aşa se întîmplă. Dăm vina pe ursită, pe destin, pe guvern, pe socri, pe colegi, fără să observăm că, de fapt, răul l-am provocat, inconştient, noi înşine” .

Nu cred că eu sînt cel care trebuie să vă dea sfaturi despre ce şi cum în ceea ce priveşte apărarea sănătăţii. Dar e bine de ştiut că, evitînd stresul cotidian, viaţa ne scuteşte în a ni se prescrie un placebo de care o fi el. Cum se poate ajunge la serenitate? Ce trebuie să facem pentru ca Viaţa să fie o poezie continuă? Nu ştiu. Că minciuni sînt toate!
Dar poate experimenta fiecare.