Efectele manipulãrii în dictaturã ºi în democraþie Confesiunile unui contraspion

Lectura acestei cărţi semnată de Viorel Mocan, invită cititorul la o reevaluare a drumului parcurs de România, ridicând serioase semne de întrebare faţă de modul în care este percepută libertatea, faţă de calitatea mecanismelor democratice, care îmbogăţite cu noi forme de manipulare, adeseori, fac discutabilă legitimitatea puterii politice şi calitatea elitelor politice alese.
Pornind de la ideea că manipularea, folosind dezinformarea şi minciuna devine o armă distrugătoare, autorul oferă o paradigmă inedită de abordare şi aşa cum mărturiseşte, nu intră pe tărâmul sociologiei, politologiei sau al psihologiei sociale, nu face trimiteri la dicţionare sau autori, aşadar, ocoleşte abordarea conceptual analitică specifică acestor ştiinte sociale. Cu ajutorul metodelor specifice profesiunii domniei sale, pe baza unui mare volum de informaţii, identifică şi prezintă numeroase acţiuni de manipulare, care au fost folosite în România atât înainte cât şi după anul 1989, precum şi efectele lor dezastruoase. Fiind atât de prezentă atât în dictatură cât şi în democraţie, manipularea afectează grav realităţile definite cu ajutorul unor concepte precum libertate, democraţie, comunism, totalitarism, globalizare. Marea varietate de teorii şi definiţii, înţelegerea şi interpretările lor diverse, natura lor considerabil mai deschisă unor speculaţii explică sensibilitatea opiniei publice faţă de ele şi uneori chiar apariţia unor semne de întrebare vizavi de aceste concepte.
Astfel de semne de întrebare pune şi autorul, pun şi unii dintre specialiştii din domeniul ştiintelor socio-umane. Vom încerca să le prezentăm succint, în cele ce urmează.
Spre exemplu, d-l Mocanu spune că nu crede în regimuri politice, în partide politice, în democraţie, că libertatea este o haină grea, pe care nu toată lumea ştie să o poarte. J.F.Revel, politolog francez (‘Revirimentul democraţiei’) cu regret notează că, la sfârşit de secol XX, când popoarele lipsite până acum de democraţie luptă sau pretind că luptă pentru cucerirea sau restaurarea acesteia, în vechile ţări democratice, acest sistem pare, în schimb, că se descompune şi că îşi pierde conţinutul.
Se ştie că în contemporaneitate, legitimitatea puterii politice este una legal raţională şi este dată de alegeri libere şi corecte. Cât de legitimă este puterea, ce fel de elite apar în urma unor campanii electorale care au devenit spectacole regizate, ne întrebăm şi noi şi se intreabă cetăţenii multor ţări democratice. Domnul Mocanu spune că la noi au mai ajuns în fruntea ţării şi “unii” pentru că s-au înregimentat în aşa numitele partide politice pe care le finanţau, “alţii” pentru că arată bine şi “unele” pentru că erau prietene cu şefii. Dacă în ţară există o reală criză de lideri politici, avem în schimb tot felul de mafii: mafia retrocedărilor, mafia importurilor, mafia medicamentelor, etc.
Autorul lucrării mai sus amintite, consideră că, este abuzivă şi nejustificată lipirea etichetei de comunisto – securist tuturor realizărilor şi oamenilor care au trăit înainte de anul 1989. Problema asta cu comunismul este destul de complicată spune Viorel Mocan, apreciind că această sintagmă de regim comunist este o aberaţie folosită în acţiunile de manipulare şi că dacă vrem să găsim comunism îl găsim în ţări precum Japonia, Suedia. Politologul francez R.Aron apreciază că dacă vrem să găsim comunismul visat de Marx, îl găsim în cele mai dezvoltate state capitaliste, iar într-o corespondenţă din New-York, jurnalistul american de origine română G.Madorcea spune că numai la noi, în România, când românii aud de Marx, le vine să scoată pistolul. Deşi evreii au inventat comunismul, ei nu sunt vinovaţi că teoria marxistă a fost aplicată prost de Stalin, Mao sau Ceauşescu.
La fel de nejustificată este şi folosirea în scop manipulator a etichetei de totalitarism, Vorel Mocan amintindu-l în acest sens pe Vladimir Tismăneanu, care vorbeşte mereu despre totalitarismul românesc dinainte de anul 1989. Vladimir Tismăneanu uită însă să vorbească şi despre colegii domniei sale, americani şi ei, care afirmă că nicăieri în lume nu a existat totalitarism şi că au tins a se identifica cu totalitarismul, doar regimul lui Hitler şi regimul lui Stalin. (H.Arendt, ‘Sistemul totalitar’). Majoritatea politologilor consideră că, în statele din centrul şi estul Europei au existat regimuri dictatoriale, unele severe, iar acel fenomen de spălare a creierelor, nu a cuprins întreaga societate. Specialiştii vorbesc despre oaze de cultură şi creaţie care au existat în aceste ţări, iar Viorel Mocan aminteşte despre “rezistenţa prin cultură “ faţă de manipularea specifică regimului dictatorial şi oferă numeroase exemple din România.
Cunoscutul şi influentul politolog american Z.Bzrezinski (‘Marele eşec. Naşterea şi moartea comunismului în sec.xx’) susţine că în ţările socialiste din centrul şi din estul Europei, înainte de anul 1989 s-au făcut şi multe lucruri bune, dintre care trebuie amintite în primul rând sistemele educaţionale, care deşi erau controlate, au pregătit şi mulţi specialişti competitivi şi bine integraţi pe piaţa internaţională. Politologul aminteşte şcolile superioare de matematică foarte bune, care au existat în Rusia, România şi Ungaria.
Aurorul confesiunilor condamnă pe bună dreptate procesul iresponsabil de înstrăinare, sub masca globalizării, a unor obiective strategice naţionale, în condiţiile în care, globalizarea presupune şi internaţionalizarea competiţiei economice între naţiuni; pe bună dreptate ne putem întreba, cum poate face faţă competiţiei o economie naţională care îşi înstrăinează obiectivele strategice, forţa de muncă şi tinerii specialişti.
Asumându-şi responsabilitatea pentru cele spuse, Viorel Mocan susţine că manipularea a fost şi principala forţă folosită în faza unui scenariu conceput înafara ţării şi pus în practică cu ajutorul regizorilor, actorilor şi figuranţilor. În final, autorul deplânge faptul că s-a dus industria, agricultura şi forţa de muncă calificată, sperând că într-o zi se va trezi poporul. Recunoaştem cu toţii faptul că, în măsură prea mare trăim vremurile jafului şi dezbinării şi pe bună dreptate tot mai multe voci, dintre care, foarte puternică este aceea a lui Viorel Mocan, afirmă că ar fi cazul să spunem stop acestei stări de lucruri şi dincolo de diferitele interese meschine sau partizane, să ne apărăm cu mai multă fermitate interesul naţional.
Conf. dr. Maria DAN