Ecologie pentru cine?!

Ilie Călian

Cică peste patru mii de oieri s-au repezit la Bucureşti, în faţa Parlamentului, ca să protesteze împotriva noii legi a vînătorilor, care ar urma să le interzică să păşuneze – de la mijlocul lui decembrie, pînă la sfîrşitul lui aprilie – pe terenurile agricole. Mai mult, noua lege le reduce drastic şi numărul cîinilor pe care-i pot folosi. Adică, pe scurt: proprietarii terenurilor nu au voie să-şi folosească dreptul de proprietate în acest timp, în schimbul lor, foarte onorabil: ciobanii mai ciugulesc ceva (adică, oile lor) de pe acele terenuri, iar proprietarii sînt mulţumiţi că oile căcărăzezeă terenurile şi le îngraşă. Adică, ar fi un aranjament “ecologic”. Numai că vînătorii zic că e tocmai vreme bună să împuşte ceva iepuri. În privinţa cîinilor ciobanilor, cică aceştia distrug vînatul mic – după ce, recent, cineva se plîngea că oieritul pe munţi ar distruge nu ştiu ce zburătoare specifice zonelor noastre, foarte importante pentru echilibrul ecologic al Europei.

Mărturisesc că nu sînt pe deplin informat în legătură cu ciclul “ecologic”. Ceva-ceva mai ştiu, din copilărie, de pe cînd, locuind, după război, cîţiva ani, la ţară şi tatăl meu fiind un vînător “amator”, cum s-ar spune azi, am învăţat ceva din dragostea lui de a ocroti vînatul, de a “recolta” preferenţial animalele handicapate oarecum (vîrstă, accidente) sau excesiv înmulţite, de a le asigura mîncare peste iarnă ierbivorele şi de a păstra un oarecare echilibru între acestea şi “prădători” (lupi şi vulpi). Însă, de aici, pînă la nebunia unor aşa-zişi ecologişti este distanţă mare. Adică, şi în această lege a vînătorii, cred că şi-a băgat coada un anume diavol occidental. Mai exact: în Europa de Vest nu mai există animale sălbatice, nu mai există spaţii în care să trăiască acestea. Ce facem? Păi, într-o Mare Europă, rezervăm României rolul de rai al animalelor, plantelor, insectelor, rîmelor, gîndacilor, fluturilor şi microbilor.

Deci: Europa de Vest s-a dezvoltat industrial, iar acolo nu mai există loc pentru un “rai ecologic”. Hai să-l facem în România! Bine, de acord! Cu o condiţie: să ne plătiţi! Cum ar fi dacă fiecare mare trust occidental ar plăti României nişte bani, ca să nu mai utilizăm suprafeţele agricole?

Cum ar fi dacă fiecare ţară din Europa de Vest ar da, automat, României, cîte un pachet consistent de bonuri de tezaur, pentru ca România să fie un “rai ecologic”? Poate că, dintr-un anume punct de vedere – al leneviei – ne-ar conveni. Am putea să asigurăm cheltuieli bugetare pentru sănătate, educaţie, protecţie socială şi apărare. Ne dă Occidentul banii aceştia – spre răsfăţul său “ecologic”?! Nu ni-i dă! Din 1990 încoace, avem toate dovezile că nu ne dă, ci ne ia. Dar despre implicaţiile “ecologismului” voi scrie data viitoare. Pînă atunci, vă las să vă gîndiţi de ce nu şi-au făcut ei feluritele protecţii ecologice pe care ni le pretind nouă.