„După Vinerea Mare urmează Învierea”

Credincioșii greco-catolici comemorează, în 2023, împlinirea a 75 de ani de la „lichidarea” Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică (BRU), prin scoaterea ei în afara legii sub regimul comunist de inspirație sovietică, bolșevică.

Anul 1948 a fost începutul lungului Drum al Crucii pentru această Biserică, cale a mărturisirii credinței fiilor ei, în unire cu Pontiful roman. Este o mărturie depusă, ca „jertfă de bună mireasmă spirituală” în fața Tronului Ceresc, de toți Ierarhii BRU din acel timp, de cea mai mare parte dintre preoți, persoane consacrate, și de mulți credincioși, mărturie despre existența și supremația legii lui Dumnezeu, mai presus de orice legi făcute de om.

Fericitul (acum) episcop Iuliu Hossu era, din voia lui Dumnezeu, Păstor al Eparhiei de Cluj-Gherla la acel „ceas” al istoriei, al coborârii întunericului opresiunii peste întreaga națiune română. „Semnele vremurilor” au vorbit Păstorului turmei aflată în primejdie, știa ce se petrece. Înfruntând prigoana ce se făcea deja simțită, „Vlădicul”, cum era numit, și-a îndemnat credincioșii la rugăciune, la rezistență. În ultima predică pe care a rostit-o în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj, la 26 octombrie 1948 – Sărbătoarea Sfântului Dumitru, glasul său, glas al Păstorului cel Bun – Cristos Domnul, avertiza: „A început pentru Biserica noastră și pentru popor Calea Suferinței, Calea Crucii”. Și, cu toată forța izvorâtă din profunda-i credință, a continuat: „Pe cel mai însorit și roditor plai al spiritualității românești se înalță Crucea de jertfă a Bisericii noastre sfinte, așa cum pe Golgota a fost ridicată Crucea Mântuitorului nostru, care, așa cum spune tradiția, a fost așezată cu fața spre Roma. Dar după Vinerea Mare urmează Învierea”.

Martorul care a consemnat acest cuvânt (pr. Roman G.), relatează în continuare: „Poporul plângea. La sfârșitul Serviciului Divin, Episcopul Iuliu, trist și îngândurat, a plecat de la Catedrală spre reședință. Purta în sufletul său durerea unui drum care începea să se desfășoare pe calvarul românesc”.

După alte câteva zile, cu puțin timp înainte de a fi arestat (în noaptea de 29/30 octombrie 1948), Episcopul Iuliu Hossu adresa o scrisoare preoților săi. Era ultimul document emis de la Episcopie pentru toate parohiile din Eparhia de Cluj-Gherla. Prin ea, încuraja preoții și, prin preoți, pe credincioși, în fața „ceasului de încercare” care urma să vină, indicându-le și drumul de urmat.

La masa biroului său de lucru de la Sediul Episcopiei (pe B-dul Moților, nr. 26), în încăperea care și azi, după îndelungată pauză, servește ca birou episcopal, probabil gânditor, dar nu descurajat, Arhiereul Iuliu scria:

„De 11 zile mă găsesc din nou în izolare forțată și toți cei ce doresc să mă viziteze sunt arestați. În această situație îmi este peste putință să știu ce se petrece în eparhie. Am însă convingerea că scrisoarea aceasta vă va găsi la locul datoriei pe care vi l-a încredințat Domnul. Împliniți, vă rog, misiunea voastră cu toată tăria sufletească, arătându-vă pildă celorlalți confrați pe care, de asemenea, îi rog să fie stâlpi de lumină și tărie pentru iubiții credincioși încredințați grijei lor. În acest ceas de încercare pentru Sfânta noastră Biserică, vă rog cu toată căldura sufletului meu, rămâneți tari în credință, încrezători în puterea Darului lui Dumnezeu, care se desăvârșește întru neputințele noastre, și sub ocrotirea Inimii Neprihănite a Maicii Domnului, păstrați comoara sufletului neatinsă. Nimeni nu vă poate viola conștiința decât numai lucrând împotriva conștiinței și împotriva legilor, care asigură și garantează libertatea deplină. Pe această temelie constituțională rămâneți liniștiți și netulburați de nimeni și de nimic. Dragoste și pace să aveți cu toții, necerând altceva în schimb decât pacea justă în limitele drepturilor constituționale și legale.

Cuvântul meu e același pe care l-am predicat în toate satele dragi sufletului meu, în cei 31 de ani de episcopat. Însuflețit de dragostea pe care o port pentru voi, vă rog deci cu stăruință să păstrați credința, care-i cel mai sfânt tezaur dintre darurile lui Dumnezeu. Prin viața voastră sufletească nepătată, veți putea fi de folos întreg poporului nostru, în a cărui slujbă suntem chemați toți deopotrivă, preoți și credincioși. Din încercarea aceasta trebuie să se producă o plinătate de viață în Biserica purificată, devenită mai sfântă și mai puternică, spre fericirea sufletelor și propășirea poporului întru mai multă lumină. Închei cu cuvintele Sfântului Pavel: «Pace, fraților, și dragoste cu credința de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul Isus Cristos. Darul Domnului să fie cu voi cu toți aceia care au dragoste nesfârșită față de Domnul nostru Isus Cristos»”. Document „dat la Cluj, la 25 octombrie 1948”, semnat: „† Iuliu Episcop”.

Peste timp, aceste cuvinte și-au arătat puterea mântuitoare – toți cei ce le-au urmat au dobândit aureola de Fericiți, martiri, mărturisitori, și numele de „pietre spirituale” la temelia Bisericii lui Hristos. Anul 1948, comemorat azi, un timp de jertfă și întristare, a deschis de fapt cale spre învierea Bisericii Române Unite, care a primit, în fața lumii întregi, cununa martiriului prin ridicarea la treapta altarelor a Episcopilor „morți pentru Hristos”. Sfântul Părinte, Papa Francisc, a celebrat beatificarea lor, împreună cu Sfânta Jertfă Liturgică, la 2 iunie 2019, la Blaj, pe Câmpia Libertății, într-un nou „Ceas istoric” al Bisericii Unite, de această dată un Ceas al Învierii, după cum prorocea sub inspirație divină Fericitul apostol al credinței, cel dintâi cardinal al românilor, Episcopul Iuliu Hossu: „După Vinerea Mare urmează Învierea”.

Viorica SABO