După scandalul dezinfectanţilor, cel al deratizărilor. Vom învăţa vreodată ceva?

Atenţia generală este îndreptată spre lumea politică. O lume a scandalurilor zilnice, o lume în care jignirile sunt la ele acasă, o lume care ne scârbeşte ca să spun lucrurilor pe nume. Avem şi de ce să fim scârbiţi. Urmează, dacă va urma, un alt guvern, şi un altul, şi  tot aşa. Vreau să ştiu dacă elevii vor învăţa mai bine după instalarea atâtor guverne. Vom termina odată pentru totdeauna cu infecţiile nozocomiale? Scriam nu demult că peste 150 000 de copii din România merg la culcare flămânzi. Vor fi după noile guverne, sătui la culcare?  Vedeţi câte lucruri sunt de pus la punct.

Ar trebui să ne îndreptăm atenţia şi spre alte probleme, mult mai arzătoare, mult mai la ordinea zilei. Şi astăzi vă supun atenţiei deratizările, mai ales în aceste zile în care se umblă prin spitale, şcoli, instituţii publice de stat sau private. Dacă mă opresc o fac şi  pentru că din Scandalul dezinfectanţilor  (declanşat imediat după Colectiv; probele de la Hexi Pharma neconforme, substanţe diluate de 10 ori!) nu am învăţat nimic, chiar nimic. Nimic pentru că din noiembrie 2019, un alt scandal ne ţine în priză. Este vorba despre Scandalul deratizărilor, în numai câteva luni având parte de patru cazuri, toate grave, toate cu urmări din cele mai neplăcute.

Începutul a fost să fie la Timişoara, în fatidica zi de 18 noiembrie, soldat cu trei decese, urmare a unei deratizări a unui bloc pe o stradă cu nume aiurea în acest caz, Mioriţa. A urmat, în ianuarie 2020, Aradul, acolo unde 40 de elevi ai Liceului German “Adam Muller Guttenbrunn”, clasele 5-8, au ajuns la Unitatea de Primire Urgenţe din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Arad, tot din cauza unei substanţe folosită la deratizare. Copiii în cauză au acuzat dureri de cap şi de burtă, erupții cutanate. Firma în culpă este din Deva. Mai departe… Tot în ianuarie 2020, se înregistrează 18 cazuri la Şcoala 133 din Bucureşti, elevii simţindu-se rău în urma unei acţiuni de dezinsecţie. Şi ajung la 12 februarie 2020, când elevii Şcolii din Daneţi, judeţul Dolj, au fost duşi la dispensarul din localitate, cu suspiciunea de intoxicaţie.

Este clar că din Scandalul dezinfectanţilor, autorităţile nu au învăţat nimic. La urma urmei, de ce să înveţe? Ce ar fi avut de câştigat dacă puneau mâna pe carte şi ar fi verificat firmele producătoare şi distribuitoare de dezinfectanţi, detergenţi, detartranţi, săpunuri lichide…Necazul este altul. Multe spitale şi clinici apelează la firme fie producătoare de substanţe de acest gen, fie care se ocupă cu deratizările, mai mult sau mai puţin autorizate sau controlate. Urmările se văd, cazurile mai sus prezentate constituindu-se în tot atâtea mari semnale de alarmă. Să fie numai cine să le audă şi în special, să ia măsurile care se impun.

Pentru cazurile mai sus amintite, se fac în continuare cercetări, persoanele vinovate urmând să fie trase la răspundere. Important era să nu se ajungă aici. Important era ca imediat după Scandalul Hexi Pharma, să fi fost verificate toate, absolut toate firmele de profil, recunosc că nu ar fost o misiune uşoară. Cert este că nu am fi ajuns la cazurile care au lăsat disperați oamenii. Sigur nu s-ar fi ajuns la vieţi distruse şi familii cernite. Sigur copiii s-ar fi bucurat de orele de şcoală.

Traversăm, să recunoaştem, perioade incerte din cauza coronavirusului. Zilnic ni se vorbeşte despre măsurile care se iau. Să sperăm că nu vom mai avea parte de triste evenimente, cum sunt cele mai sus scrise şi reamintite. Care, să fim corecţi, sunt urmarea nepăsării noastre, de la producători la cei abilitaţi să verifice, să controleze… Personal nu sunt deloc convins că se va ajunge la un control de masă al celor în cauză. Cine îi controlează pe inspectorii de specialitate, cei care constată calitatea produselor de profil? Deocamdată, indolenţa, nepăsarea, lipsa responsabilităţii, mita dacă trebuie şi trebuie zilnic chiar, fac casă bună în România. O Românie în care lupta pentru putere lasă în urmă mai mult nenorociri, decât rezolvări. Presa îşi face datoria, dar şi cuvântul nostru este auzit după producerea nenorocirilor. Apoi, apoi urmează regrete de toate părţile, pe cât de tardive, pe atât de false din partea autorităţilor şi a celor cu musca pe căciulă.

Articole din aceeasi categorie