DUMITRU CERNA: Ronsetul rugăciunii

Deprinde-mă Doamne pînă a nu muri a muri

Căci trupul meu de la tămîie se tot alungeşte

Şi fi-voi eu de pe urmă cel ce se mai căieşte

Şi faţa-mi amară de meglenit se va arcui

Lumina de întuneric gălbui o vom lecui

Precum fărîma amăruie a mîinii care-au scris

Spovedanii pentru leacuri roşii. Poemul ca-n vis

Va urca pe vîrfurile degetelor proscrise

Nu-mi arăta priviri verzui decît un ochi ce plînse

Şi fi-voi eu de pe urmă cel ce se mai căieşte

În drumul spre limpezirea a tot ce se-ndoieşte

Şi fi-voi eu întîiul cel ce-n mers se va poticni

Căci prepuielnică zarea ta de-ntuneric voi fi

Deprinde-mă Doamne pînă a nu muri a muri

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
ziarulfaclia.ro
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.