Duminică, la Cătina, Sărbătoarea fiilor satului

 Manifestările prilejuite de evenimentul de duminică, 29 iulie a.c., pe lîngă cele consacrate – slujba religioasă, depunerea de coroane la monumentul eroilor, spectacolul folcloric sau balul – conţin şi „Hora satului”, menită să reînvie această tradiţie aflată pe cale de dispariţie. Va avea loc şi o evocare a eroilor Cătinei, cei consemnaţi în Arhivele Statului, începînd de la Revoluţia de la 1848 şi culminînd cu cele două conflagraţii mondiale, făcută de istoricul Vasile Lechinţan. Unul din punctele forte ale serbării populare va fi lansarea cărţii „Negură şi soare”, scrisă de Vasile Bărean şi Ioan Nagy, săteni din Cătina, morţi în Primul şi cel de-al Doilea Război Mondial, pe frontul de răsărit. Lucrarea, considerată de specialişti o raritate în istoria literaturii noastre şi, totodată, un document remarcabil de istorie orală, a apărut într-un tiraj de 500 de exemplare, graţie eforturilor Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj şi a Primăriei Cătina. Cartea conţine memoriile de război ale celor doi scriitori populari, consemnate între anii 1916 – 1917 de Vasile Bărean şi între 1942 – 1943 de către Ioan Nagy. De ce sînt atît de preţuite aceste scrieri – deocamdată doar de lingvişti şi etnologi dar, sperăm noi, într-un viitor apropiat, şi de către marele public? Pentru că Vasile Bărean şi Ioan Nagy au fost doi dintre zecile, sutele de mii de ţărani transilvăneni, luaţi direct de la coarnele plugului şi desemnaţi de Istorie să devină „carne de tun” în războaiele mondiale. Ei au fost cei care, aflaţi la nivelul „ierbii” (adică în calitate de simpli soldaţi, şi nu „strategi”- colonei, generali etc.) au dezvăluit date absolut surprinzătoare despre traiul de pe front al ostaşului simplu, aruncat în malaxor – indiferent cărei armate i-ar aparţine. Şi cu adevărat cartea reprezintă o raritate pentru că în literatura noastră avem de-a face cu o reală secetă de astfel de scrieri. Ca element de senzaţie, ambii au avut un destin copiat parcă la indigo, murind în condiţii dramatice, la aceeaşi vîrstă, 28 de ani, cu părul albit înainte de vreme – primul în Basarabia iar celălalt în Rusia. Vasile Bărean, după ani de lagăr petrecuţi în Siberia, s-a îmbolnăvit fatal în drumul său de întoarcere spre casă, iar Ioan Nagy a fost spulberat de un proiectil rusesc, după ce camarazii săi dezertaseră şi se depărtaseră de tabăra morţii cu vreo sută de metri. Culmea ironiei! – acesta, împreună cu cîţiva ostaşi din plutonul său rămăsese locului, fidel jurămîntului făcut la încorporare, conştiincios şi cinstit aşa cum fusese întreaga lui viaţă. Portretul celor doi nu poate căpăta substanţă fără cel al Anei Chindea, deţinătoarea din familie a manuscriselor şi cea care a făcut donaţia către Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Femeia, decedată între timp în anul 2006, a fost văduva lui Ioan Nagy şi nepoata lui Vasile Bărean, constituind la rîndul său un personaj care apare în volum cu o poezie proprie, precum şi în cîteva comentarii ale celei care a construit cartea, regretatul etnolog dr. Maria Bocşe. În concluzie, o sărbătoare aleasă, cu numeroase puncte de atracţie pentru public, pe care-l aşteptăm duminică, într-un număr cît mai mare, la „Serbarea fiilor satului Cătina”! – a transmis, pentru FĂCLIA de Cluj, dl Tiberiu GROZA, director la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj.