Dublul/ dubletul/ dualul/ dedublarea în romanul Răzbunarea gemenelor de Al. Florin Ţene

Cel mai nou roman al scriitorului Al. Florin Ţene, Răzbunarea gemenelor (Ed. Nico, Tîrgu Mureş, 2015), reiterează o formulă narativă şi cîteva motive literare, alături de o serie de metafore-simbol, care laolaltă articulează creaţia sa romanescă din ultimii ani.

Pentru a aduce în discuţie felul în care scriitorul utilizează motivele dublu) dublet) dual) dedublare trebuie să ţinem cont de semnificaţia primă a fiecăruia dintre aceşti termeni, aşa cum apare în DEX.
În Răzbunarea gemenelor, avem de a face cu o naraţiune în ramă. Rama o constituie experienţa concretă a autorului, iar naraţiunea din ramă este istoria relaţiei lui Norinel Ene cu gemenele, relaţie emblematică pentru perioada istorică adusă în atenţie, 1942-1965. Evident, Norinel Ene este un alter ego al scriitorului (în actele de stare civilă: Florinel Ţene).

Oarecum confuză este situaţia gemenelor: nu avem aici de a face propriu-zis cu o dualitate, ci mai degrabă este vorba de o dedublare a personalităţii. Ne conduc la această concluzie chiar numele: surorile Simţion (Simţion e coruptelă a lui Simion? patronimic provenit de la verbul a simţi?) se numesc Valentina şi Vali. Nu Valentina şi Valeria. Vali este hipocoristic pentru ambele pronume feminine. Incertitudinea în care ne introduce prozatorul este accentuată de faptul că una dintre fete este căpitan de securitate, cealaltă secretară la şcoală – funcţii care, ţinînd cont de epoca delaţiunii în care se petrece acţiunea romanului, puteau fi îndeplinite concomitent de o singură persoană. Fiice ale unui deţinut politic, ele ajung turnătoare ca să îşi poată continua studiile şi pentru ca mama lor să îşi păstreze locul de muncă.

Şi în privinţa legăturii gemenelor cu Norinel lucrurile sînt încurcate: îl pîrăsc la securitate, dar îl cultivă. Din pricina geloziei, pe Sanda o hărăzesc pierzaniei, iar Mioara este urmărită de securitate. De aceea, este paradoxal nu atît jocul substituţiei la care recurg gemenele, cît faptul că amîndouă au relaţii sexuale cu el şi chiar îl atrag într-o partidă în trei. În această situaţie, gelozia gemenelor este inexistentă; or, acest sentiment atinge apogeul atunci cînd „cealaltă femeie” este sora ori prietena de suflet a îndrăgostitei. Raporturile nefireşti ale tînărului cu gemenelor devin şi mai ciudate puse în paralel cu celelalte relaţii intime ale lui. Toate acestea ne conduc la ideea că Valentina-Vali este o singură fată, ba diavol, ba înger, ba securistă, ba funcţionară.

Despre dualitate vorbim şi atunci cînd analizăm fundalul istoric pe care se proiectează povestea din roman: doctrina comunistă, ca teorie socială, este pusă faţă în faţă cu ceea ce însemna comunismul pentru omul de rînd, cu felul în care regimul politic se repercuta asupra destinului individual şi naţional.
Dublul este evident chiar şi atunci cînd este adus în discuţie visul: Norinel Ene aspiră să fugă în Occident şi să ajungă redactor la „Europa Liberă”, însă în final pare că va ajunge peste Ocean şi va lucra la „Vocea Americii”.

Romanul Răzbunarea gemenelor este o permanentă pendulare între faptul autobiografic şi ficţiune, între întîmplarea trăită şi evenimentul potenţial. Existenţa lui Norinel Ene este o alternativă a existenţei autorului însuşi, o şansă de împlinire într-o altă realitate, mai puţin cenuşie. Astfel, în mod metaforic, răzbunarea gemenelor este de fapt răzbunarea geamănului care, prin scris, reabilitează filele decompensate din istoria părţii mediane a veacului al XX-lea.
Voichiţa Pălăcean-Vereş

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.