Dramă transilvăneană privind cenuşa unui fascist

În ţinuturile pitoreşti din Transilvania cenuşa unui fascist a provocat un incident diplomatic. De ce vrea Ungaria să onoreze un lider al “Crucii cu Săgeţi”?

La 27 mai, rămăşiţele scriitorului şi politicianului maghiar Nyiro Jozsef urmau să fie reînhumate în oraşul românesc Odorheiu Secuiesc. Localitatea este astăzi populată de etnici maghiari, avînd în vedere că a fost parte a Ungariei în perioada Imperiului Austro-Ungar, iar apoi din nou, pentru scurt timp, în timpul celui de-al doilea război mondial. Trenul care transporta cenuşa lui Nyiro, numit “trenul pelegrinilor – Fericita Fecioară”, urma să fie escortat de un regiment de cavalerie maghiar în uniforma husarilor, iar preşedintele Parlamentului Ungariei a planificat un discurs în faţa unei mari mulţimi cu prilejul ceremoniei.

Dar planurile ample, asumate pe cheltuiala guvernului ungar, lipsit de fonduri, au fost zădărnicite atunci cînd România a refuzat să autorizeze intrarea în ţară a trenului cu urna lui Nyiro. Înainte de a anunţa că nu va permite intrarea cenuşii lui Nyiro pe teritoriul românesc, Ministerul român de Externe l-a convocat pe ambasadorul Ungariei pentru a-şi exprima obiecţia. Guvernul ungar a protestat, la rîndul său, afirmînd că consideră reînhumarea lui Nyiro – ale cărui opere tocmai au fost introduse în programa ungară de învăţămînt – un “eveniment cultural”. Preşedintele Parlamentului ungar a calificat decizia guvernului român drept “neprietenoasă, necivilizată şi barbară”.

România are un motiv întemeiat să nu dorească reînhumarea lui Nyiro. Aceasta pentru că Nyiro a fost un susţinător al Crucii cu Săgeţi din perioada războiului, gruparea criminalilor pro-nazişti care a dorit recucerirea unor teritorii (inclusiv Transilvania) pierdute de Ungaria după primul război mondial. Bucureştiul a criticat demersul ţării vecine de a promova o persoană care, potrivit tuturor evaluărilor internaţionale, a condus activităţi de extremă-dreapta şi antisemite. Faptul că Ungaria consideră potrivit să cheltuiască resurse de stat pentru venerarea unui fascist mort de şase decenii este cel mai recent indiciu al turnurii îngrijorătoare pe care a luat-o ţara sub premierul Orbán Viktor şi partidul său Fidesz.

După ce Germania nazistă a permis Ungariei anexarea Transilvaniei de Nord în 1940, Nyiro a intrat în parlamentul ungar ca membru al partidului transilvănean de extremă-dreapta şi antisemit. Într-un discurs din 1942, el s-a referit la evrei ca la nişte “otrăvitori de fîntîni”, care “distrug sufletul maghiar, care infectează spiritul nostru” şi a declarat că “acest concept de consultare liberală de tradiţie evreiască, această propagandă mascată, trebuie să dispară din viaţa maghiară”. În acel an partidul său a propus o interdicţie privind utilizarea vagoanelor de dormit de către evrei.

În octombrie 1944, după ce a aflat că regentul de atunci al Ungariei, Horthy Miklos, negocia în secret cu Aliaţii, naziştii au sprijinit o lovitură de stat a Crucii cu Săgeţi pentru a prelua controlul Ungariei şi a o păstra de partea Axei. Odată instalaţi la putere, membrii Crucii cu Săgeţi au masacrat peste 10.000 de evrei la Budapesta. După capitularea Germaniei, Nyiro, căutat pentru crime de război de România şi Ungaria, a fugit în Germania de Vest şi a murit în Spania lui Franco.

În mod ironic, reînhumarea planificată a lui Nyiro a coincis cu cea a unui alt simpatizant fascist european, Juozas Ambrazevicius-Brazaitis, care a servit pentru scurt timp ca premier-marionetă în Lituania ocupată de nazişti. Rămăşiţele lui Brazaitis din SUA au fost exhumate recent şi reînhumate cu onoruri de stat depline, în Lituania.

Glorificarea lui Nyiro este o parte a unei tendinţe mai largi în Ungaria, ţară în care partidul fascist Jobbik este al treilea ca mărime. Fidesz, partidul de guvernămînt al premierului Orbán, se foloseşte cinic de popularitatea Jobbik pentru a eluda criticile, susţinînd nu numai că politicile sale respectabile de centru-dreapta sînt cel mai bun mod de a slăbi extrema-dreaptă, dar şi că criticile internaţionale la adresa Ungariei (prin care înţelege Fidesz) nu fac decît să ofere sprijin extremiştilor.

În afară de ruşinea de a onora un antisemit, controversata reînhumare a exacerbat şi tensiunile care mocnesc de mai mult timp între Ungaria şi România, relaţii care s-au agravat de cînd guvernul Orbán s-a instalat la putere şi a anunţat că va distribui paşapoarte ungare oricărui etnic maghiar dintr-o ţară vecină care doreşte acest lucru.

Dacă există o asigurare împotriva oricărui fel de extremism, atunci este cea oferită de acest guvern, a declarat, la Budapesta, ministrul ungar al comunicaţiilor, Kovács Zoltán, într-un interviu din februarie. Acest punct de vedere a fost reluat în mod repetat de Fidesz şi susţinătorii săi, printre care şi ambasadorul Ungariei în SUA, care recent a adresat o scrisoare ziarului Washington Post, plîngîndu-se că “prezentarea unei imagini fanteziste asupra realităţii ungare nu este decît în avantajul partidului Jobbik, de extremă-dreapta”. Mai mult, în această afirmaţie oportunistă, nu numai că Fidesz serveşte drept bastion al protejării democraţiei liberale, dar chiar şi criticile bine intenţionate aduse Ungariei au efectul opus de a-i încuraja pe fascişti.

Aceste critici ar fi merituoase dacă Fidesz ar face mai mult pentru a combate ideile de extremă-dreapta, mai degrabă decît a mima retorica lor şi a venera eroii acestora, aşa cum face nu numai cu Nyiro, ci, mai important, prin reabilitarea lui Horthy. Bojtar Endre, editorul revistei liberale “Magyar Narancs”, a declarat la începutul anului: “Este posibil ca intelectualii de dreapta să fi afirmat: “Noi nu ne comportăm aşa”. Ar fi putut crea un gen de paravan între extrema-dreaptă şi centrul-dreapta. Ceea ce au făcut în schimb a fost să-şi însuşească o mulţime din problemele lor şi din limbajul lor”.

Şi-au însuşit, de asemenea, comportamentul Jobbik. Secretarul de stat pentru cultură, Szöcs Géza, a anunţat că cenuşa lui Nyrio a fost introdusă ilegal în România, un demers care l-a determinat pe premierul român să solicite scuze de la omologul său ungar. Orbán a refuzat însă.

În ziua în care Nyiro urma să fie reînhumat, preşedintele Parlamentului ungar s-a deplasat în România şi a declarat în faţa unei mulţimi de etnici maghiari că, în aprecierea moştenirii lui Nyiro, politica acestuia ar trebui separată de scrierile sale. Este cel puţin o concesie tacită din partea guvernului ungar că politica lui Nyiro a fost dezonorantă.