Doi consacraţi graficieni clujeni expun la PALATELE BRÂNCOVENEŞTI – MOGOŞOAIA

Printr-un fericit concurs de împrejurări, prin inspirata implicare a curatorului Doina Mîndru, spirit determinant în promovarea de evenimente artistice în incinta Palatelor Brîncoveneşti de la Mogoşoaia, au fost invitaţi cu expoziţii retrospective clujenii Ioachim Nica şi Simon Györgyi, două distincte personalităţi ale graficii din România. Acţiunea poartă în sine semnificaţia unui act recuperator, introducînd în conştiinţa unui public obişnuit cu performanţa creativă modalităţi de expresie vehiculate într-un alt important centru cultural al ţării, prilej de fertil dialog şi asimilare de constante valorice de universală anvergură. Graţie unui pilduitor respect pentru creaţia consacraţilor expozanţi au fost tipărite şi cataloage personale de un ridicat nivel ştiinţific (cu versiune română şi engleză), însoţite de edificatoare reproduceri, semn de nobil gest civilizator pentru care organizatorii îşi merită din plin recunoştinţa şi sincera noastră preţuire.

Gîndind selectiv, pentru a da coerenţă şi consistenţă unei anumite zone a unei diversificate afirmări în plan stilistic care i-a rotunjit opera la proporţii impresionante, ca număr şi argument estetic, maestrul Ioachim Nica (n. 1937) a preferat să expună cca. 60 de lucrări, elaborate sub specia desenului în cărbune, tuş, laviu, tehnică mixtă. Ansamblul expoziţional avea să etaleze amploarea unei fantezii mereu proaspete, debordante, oferind reprezentării evidenţa unor realităţi trăite, ştiute, imaginate, transpuse prin sita unor subtile rememorări. Subsumate unor sugestive cicluri: Spaţii pulsatorii, Configuraţii geometrice, Perspective lăuntrice, Amprente, evocările au stat prioritar sub semnul expresiei metaforice, sintetizînd adevăruri de maxim interes pe fundalul eternului uman. Spirit cultivat şi exigent, implicat şi într-o venerabilă condiţie de dascăl în învăţămîntul academic de artă, a căutat surprinderea şi revelarea unor pulsaţii ingenios caligrafiate prin intermediul cărora avem acces la esenţa unor fascinante stări de senin şi bucurie, de certitudine şi enigmatic, de elan şi reverie, de echilibru şi armonie, specifice unei filozofii existenţiale, încrezătoare în sensurile pozitive ale vieţii. Un bogat fond ideatic şi afectiv s-a configurat prin intermediul unor soluţii formale succinte, aluzive, cu adecvate promptitudini şi mlădieri lineare, completate adesea cu filtrate atmosferizări, probă de virtuozitate stilistică şi sentiment poetic, prin a căror stimulativă interferenţă s-a finalizat o operă semnificativă la nivel de generaţie şi epocă.

La rîndul său, Simon Györgyi (n. 1941) avea să se bucure de o fortifiantă primire şi corectă receptare a limbajului profesat prin acurateţea şi concizia unui set de 20 de xilogravuri (în alb-negru şi color), prin care şi-a cîştigat binemeritată notorietate în contextul actualităţii noastre artistice. Cu o consecvenţă demnă de admirat a abordat predilect subiecte menite să sondeze şi să răsfrîngă spre noi ecourile unor majore rezonanţe ideatice şi afective. I-a fost alături dintru început un remarcabil simţ rezumativ, articulînd imaginea cu motive dispuse în frize succesive, devenită limpede frescă a unui mereu incitant pretext inspirativ. În edificatoarea compoziţie Trei figuri (1972) concepe trei registre pe orizontală, marcate sus de trimiteri la repertoriul unor realităţi arhaice, la mijloc incorporări de angelice chipuri de copii (reflex al unei gingaşe condiţii familiale), iar jos o perdea de reţele labirintice pe un fundal difuz. Evident, au fost ipostaziate aici cele trei repere temporale fundamentale: trecut, prezent, viitor. În Portret Reiner Maria Rilke (1975) proiectează trei profile umane brăzdate de incizii ferme, dilematice embleme psihologice fixate în partea superioară a unui ansamblu compoziţional cu o multitudine de traiecte, iluminări şi adumbriri, ce trimit la necontenitele implicaţii la care este supusă materia cenuşie.

Amprente ale propriei dispoziţii sufleteşti se insinuează cu emoţie, luciditate, căldură, revelaţie, în transpunerea de reacţii derulate pe portativul unor ciclice desfăşurări de finalităţi simbolice: Gînd de dimineaţă, Cadou, Cîntec în alb, Patru timpi, Iarba verde, Dimineaţă liniştită. Cu adieri lirice se aureolează şi referenţialul ciclu inspirat de frapanta alternanţă şi curgere a anotimpurilor, încrustate cu însemne esenţializate de splendoare naturală, profilată pe albul imaculat al infinitului cosmic. O Primăvară se înnobilează cu trepidaţiile unor sinuoase siluete feminine ce descind din fabuloase mitologii, în luna Mai aduce omagiu eflorescenţei, în Aprilie sau Noiembrie condensează falnice structuri pentru a încuraja impresia unei pregnante monumentalizări. Fie că operează cu subtile succesiuni şi interferări de alb-negru, fie că introduce în configurare rafinate accente cromatice, în totul se simte ştiinţa ritmării, supleţea abrevierilor, orînduirea către profunde semnificaţii a unor variate şi sugestive soluţii expresive.

Negoiţă LĂPTOIU