DIVINA DOAMNĂ ZOE

„A plecat dintre noi Profesoara noastră, Doamna ZOE ANGHEL STANCA (20 februarie 1920-3 martie 2015)! Oricît de incredibilă este vestea, se pare că trebuie să înţelegem că am rămas singuri. Cum nu există cuvinte care să accepte în ele durerea noastră şi cum delicateţea absolută a Doamnei Profesoare ar fi respins orice încercare de a ne manifesta în acest moment tragic, păstrăm o tăcere profundă şi ne încrîncenăm să sporim zestrea realizărilor noastre profesionale, toate în numele Profesorilor noştri, în numele muncii lor extraordinare, în numele amintirii lor. Dumnezeu să o odihnească în linişte şi pace!” – Mihai MALAIMARE
„În seara zilei de 3 martie 2015, la ora 10, Dumnezeu a spus: <Entitatea perfectă ce s-a alcătuit din emisferele Zoe Stanca Anghel şi Ştefan Hagimă se va desface în cele două componente iniţiale, iar Zoe va zbura către Mine. Tu, Ştefane, vei mai bîntui prin lume pînă cînd Eu voi hotărî că ţi-a venit sorocul>. Acum 42 de ani, i-am dăruit un trandafir, unul roşu, aprins, al începutului. Ieri, 7 martie, i-am pus în sicriu ultimul trandafir roşu al iubirii noastre de pe acest pămînt, să-l ia cu ea dincolo. Acum, cercul e închis pentru eternitate” – Ştefan HAGIMĂ
Pentru concursul de intrare la I.A.T.C. se înscriau şi 500 de candidaţi pe un loc. Aşa a fost şi în 1969, cînd m-am văzut primul pe lista admişilor. Anul acela luau clasă profesorii Moni Ghelerter şi George Dem. Loghin. Sigur, noi toţi voiam… la Moni. Rămăsese cam ultimul dintre cei mari: Beate, Beligan, Finţi, Aura Buzescu, Finteşteanu sau Marietta Sadova. Studenţii lor deveniseră repede vedete incontestabile, înlocuind cu brio vechea garnitură a monştrilor sacri. Scena şi mai ales ecranul, plus televizorul, îi lansaseră fulminant pe Florin Piersic, Toma Caragiu, Ion Dichiseanu, Gina Patrichi, Dem. Rădulescu, Draga Olteanu, Amza Pellea, Victor Rebengiuc, Sebastian Papaiani, Olga Tudorache, George Constantin, Silviu Stănculescu, Ştefan Iordache… generaţia de aur!
Plin de ranchiune sofisticate, la capătul unei cariere briante, cehoviene, Meşterul Moni dormea pe el. A făcut repede şi un infarct, a lipsit în primul semestru al anului II. De fapt, clasa lui excepţională era pe mîini bune, exemplar condusă de Conf. Zoe Anghel-Stanca. Superba, Divina Doamnă Zoe! Filmul o va păstra mai fidel prin apariţiile sale în CITADELA SFĂRÎMATĂ (1957), VACANŢĂ LA MARE (1963), AMINTIRI DIN COPILĂRIE (1964), TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÎNEŢE (1968), MIRII ANULUI II (1971), SALTIMBANCII (1981) sau ÎNVINGĂTORUL (1981). Scena e mai zgîrcită cu iluştrii ei slujitori, de aceea recurge adesea la spectacolele înregistrate.
Doamna Zoe era de o cultură aparte, beneficiase de o educaţie aleasă, atotcuprinzătoare. Aparţinea celebrei Familii Stanca. Dar, ce nobilă simplitate! Avea chiar mai multă energie decît noi. Ca să nu mai vorbesc de imaginaţia debordantă, de disponibilitatea creativă, de forţa sa de revigorare, vădit postmodernă prin ceaţa realismului socialist. Şi, ca regizoare de o fantezie magnifică, a trecut prin mai toate teatrele ţării. A realizat 200 de spectacole. Teatrul triumfa, în ciuda revoluţiei culturale, din ce în ce mai devastatoare. Publicul vîna replicile, ‘şopîrlele’. Cenzura a interzis dur „Revizorul” lui Pintilie. Moni, cu ale lui, rîrîia: „D’ăguţă, teat’ul se face din pulpe!” Rămăsese printre cele „Trei surori” ale sale! Conflictul era inevitabil, pe fundalul noilor metamorfoze actoriceşti! „Ăsta-i Moni, ne avertiza prudent Dna Zoe! Pe Gicu şi pe Repan, la început, nu mai putea de dragul lor ca, apoi, să nu-i mai vadă-n ochi!” Lor, Moni le mai zicea încă „studenţii lui Zoe”! Şi, ce straniu: Gicu Motoi a plecat pentru totdeauna împreună cu Zoe, în aceeaşi zi tragică de 3 martie!
Nouă, majoritatea celor din Promoţia ‘73, Dna Zoe ne-a marcat treptat evoluţiile cu toată intuiţia, puterea şi stăruinţa. N-am dat atunci o prea mare importanţă spuselor lui Moni, într-un moment de sinceritate: „Tu te vei descurca foarte bine, nu-ţi duc eu grija – o mai ai şi pe aia cu scrisul!” Aşa voia el cumva să mă împace, pentru că tocmai mă defavorizase la alcătuirea unei distribuţii. Folosise un argument furnizat de… Dna Zoe. Pusese ea ceva la cale. În anul II, după revenirea meşterului din convalescenţă, am vrut să renunţ la actorie. În lipsa lui, comisia îmi acordase iarăşi un 10 la examen. Institutul se manierizase, plafona. Nu mai credeam în nimic. Dna Zoe a intervenit la modul cel mai subtil cu putinţă, m-a salvat. Astfel i-am cunoscut pe Ovidiu Constantinescu şi pe marii lui prieteni: Cornel Regman, Dominic Stanca, Margareta Sterian, Sorana Coroamă, Doinaş, Irinel Liciu, Matilda Ulmu, Ioanichie Olteanu… Altă lume! Cea adevărată! De aceea ştia Moni despre scrisul meu chiar mai mult decît mine.
Dar Dna Zoe a schimbat generos, magistral, aş zice, şi viitorul celorlalţi colegi ai mei. Pot depune oricînd mărturie şi Ştefan Hagimă, şi Cezara Dafinescu, şi Julieta Szönyi, şi Mihai Malaimare, şi Ioana Crăciunescu, şi Dan Mastacan, şi Mişu Dinvale…
Doamnna Zoe rămîne pentru totdeauna Profesoara Destinului Nostru!
Victor NICOLAE