Dinainte de Cuza?!

Ilie Călian

Proiectul de buget propus de Cabinetul Cioloş a stîrnit deja felurite discuţii- de principiu sau conjuncturale, adică legate de nişte interese punctuale. Discuţia de “principiu” era, de fapt, inutilă, cel puţin pentru cei care ştiu ce complicat este să faci un buget şi că, de fapt, bugetul nu se concepe în preajma votării sale, ci cu analize, previziuni, studii, calcule iniţiate chiar de la începutul fiecărui an. Astfel că era, practic, imposibil ca Guvernul Cioloş să vină cu un proiect de buget nou-nouţ, întrutotul de concepţie proprie. În privinţa protestelor punctuale (care, de fapt, apar la fiecare popunere de buget), cea mai spectaculoasă a venit din partea Preatrufaşului patriarh Daniel, care s-a repezit la bietul premier Cioloş pentru că ar fi “tăiat” banii de la cultele religioase, în speţă, de la BOR. Repede-repede, Cioloş şi ministresa finanţelor, Anca Dragu, s-au grăbit să dreagă busuiocul.

Mai exact, s-a limitat, în proiectul de buget, construcţia altor lăcaşuri de cult (înafara celor vreo 25 de milioane de lei pentru aşezăminte religioase dinafara graniţelor şi a sumelor acordate prin legea pentru Catedrala Mîntuirii Neamului), în schimb s-a majorat bugetul pentru salariile personalului clerical şi neclerical. Pe de altă parte, este de aşteptat ca, la discuţia în plenul Parlamentului, deputaţii şi senatorii să încerce să obţină ceva bani pentru bisericile din “parohiile” lor, iar alte cereri să fie rezolvate prin viitoarele rectificări bugetare. Aşadar, ambele tabere sînt supărate: BOR, pentru că nu are atîţia bani cît ar dori sfinţiile lor, iar o serie de cetăţeni s-au supărat că s-au dat şi se dau mulţi bani pentru biserici, şi prea puţini pentru spitale, în timp ce BOR, cel mai mare latifundiar din România, proprietar de hoteluri, fabrici ş.a., nu plăteşte impozite.

Cum spuneam, Preatrufaşul patriarh Daniel a reacţionat, şi de această dată, ca un veritabil basileu bizantin, ca adevărat stăpîn peste cele 20 de milioane de români. Zicea patriarhul: “Sîntem de acord nu numai să impoziteze veniturile (BOR-n.n), ci şi să renunţăm la salariile de la stat, dacă ni se dă înapoi ceea ce în mod abuziv a luat statul ca proprietăţi. Deci, noi nu avem nevoie să stăm cu mîna întinsă la stat tot timpul”. Aparent, e bine şi frumos. Sigur, unii cîrcotaşi ar putea spune că există numeroase situaţii în care cetăţenii sau unele instituţii au plătit permanent impozitele şi taxele datorate statului, chiar dacă, între timp, nu li se restituiseră proprietăţi şi bunuri luate “în mod abuziv”. Trec peste asta, reţinîndu-vă atenţia la două “detalii”. Încep cu a doua frază: că BOR nu are nevoie să stea “cu mîna întinsă la stat tot timpul”. Nu tot timpul – ci doar din cînd în cînd?! mă întreb. Asta însă n-ar fi cea mai importantă “nuanţă” din zicerile patriarhului. Cea anterioară este mult mai importantă şi susţine, chiar dacă mai învăluit, o mai veche cerere a BOR. Anume, patriarhul nu se referă la un anume moment în care statul a luat “în mod abuziv” – mai exact, nu se referă la proprietăţile luate de statul comunist, ci merge îndărăt pînă la secularizarea de pe timpul lui Vodă Cuza!… Păi, dacă mergem direct în feudalismul de pînă la mijlocul secolului XIX, de ce n-am merge şi mai îndărăt, în istorie- la romani, la daci, la primii locuitori ai acestor teritorii?! Iar dacă ne gîndim că dacă, de la secularizarea lui Cuza pînă azi, vreme de 150 de ani, statul român a plătit salarii, a construit şi reparat biserici şi mănăstiri şi facem un calcul estimativ, teamă-mi este că aceste sume cam acoperă valoarea de atunci a averii BOR. Desigur, punctual se mai poate discuta despre foste proprietăţi ale BOR încă nerestituite- dar trebuie să ne gîndim doar la graniţa de timp pe care a stabilit-o legea în privinţa restituirii.

Însă, după cum se vede, pînă la urmă premierul şi patriarhul par a se fi împăcat: poate că Cioloş se teme că proiectul de buget îi va fi respins de acea parte a parlamentarilor care s-au bucurat de sprijinul electoral al unor preoţi ai BOR; poate s-a speriat că BOR ar putea organiza demonstaţii prin care “strada” să trîntească guvernul acesta de tehnocraţi; poate că şi patriarhul şi-a refăcut calculele şi s-a gîndit nu numai la faptul că au crescut alocările pentru salariile oamenilor BOR, dar şi că, la viitoarele rectificări bugetare va primi ceea ce-şi doreşte. Necunoscute sînt căile Domnului- şi ale domnilor…