Din fotoliul de orchestră | Incursiuni istorice, incursiuni muzicale cu Gabriel Bebeșelea

Indiscutabil, Gabriel Bebeșelea este un creator de evenimente muzicale, unul foarte bun, programele de concert, originale, purtându-ne prin epoci și curente diferite, muzicale și istorice deopotrivă. Am avut din nou acest sentiment în concertul de vineri, 9 decembrie 2022, care ar fi trebuit să fie onorat de un număr mai mare de spectatori. Cei care au fost prezenți nu au avut ce regreta.

Dimensiunea istorică a concertului de vineri s-a regăsit în două lucrări în primă audiție absolută, ele fiind dedicate memoriei celor 40 000 de sași transilvăneni deportați în URSS începând cu 1945, mă refer la Ordinul 7161. Cele două lucrări-Das Kreuz/Crucea de Hans Peter Turk, respectiv Simfonia nr 6 de Paul Richter-sunt omagiul adus celor peste 70 000 de etnici germani din România deportați în URSS, la ordinul lui Stalin, deportarea încălcând astfel un drept internațional, fiind considerată crimă de război.

Hans Peter Turk compune Das Kreuz/Crucea, lucrare pentru mezzosoprană/Viktoria Cormoș, cor și orchestră, ca primă parte a ciclului Epitaph, trauma colectivă și încărcătura emoțională regăsindu-se în versurile unor etnici germani din România, deportați în URSS. Gestul dirijoral, ferm, pune în valoare o partitură ce impresionează prin contemporaneitatea limbajului muzical, potențare a semnificațiilor istorice, mesaje de reținut prin atmosfera meditativă creată.

Simfonia nr 6 este compusă de Paul Richter (1875, Brașov-1950, Cristian/Brașov) între 1946 și 1949. Incursiunea istorico-muzicală propusă vizează și durerea unui părinte care și-a pierdut doi dintre cei trei copii ai săi, în deportarea lor în URSS, altă mărturie a crimelor comise la final de război.

Paul Richter este un simfonist prin excelență, Simfonia nr 6-construcție tonică, robustă- evidențiind un romantic târziu, programarea lucrării fiind binevenită. Cele patru părți ale simfoniei devin sub bagheta lui Gabriel Bebeșelea tot atâtea entități bine individualizate (marș funebru, scherzo, marș festiv). A venit timpul ca spectatorii să-l cunoască pe Paul Richter, să se familiarizeze cu lucrările sale.

Solistul serii a fost tânărul clarinetist Han Kim (n. 1996), care și-a apropiat publicul-de aici și dorința noastră de a-l revedea-printr-o interpretare excelentă a Concertului pentru clarinet și orchestră de coarde, harpă și pian în si bemol de Aaron Copland, compus în în 1949, la cererea lui Benny Goodman.

Cele două părți-1. slowly and expressively/cadenza/2. rather fast-au avut în Han Kim un solist dezinvolt, stăpân autoritar al instrumentului. Nu este deloc o partitură ușoară, am în vedere ritmica variată, dialogul cu orchestra, contrastele timbrate, vigoarea și energia date de caracteristicile ritmice și melodice ale lucrării, în care se regăsesc influențe jazzistice și influențe specifice ritmurilor latino-americane. Și ajunge să spun rumba, charleston, boogie-woogie, combinații timbrale prinse într-o formă compozițională puțin folosită. Cadenza dă solistului șansa de a-și etala virtuozitatea, eleganța frazării.

Corul/dirijor Cornel Groza și Orchestra Filarmonicii clujene au fost la înălțime, era firesc să fie așa. Gabriel Bebeșelea rămâne artizanul unei seri emoționante prin mesajele transmise, cititor experimentat al universului de gândire clasic, modern și contemporan, am în vedere reușitele la Beethoven, Ceaikovski, Enescu, Bartok, Ligeti, Glazunov, Elgar, Hindemith, Sibelius, Janacek, Richard Strauss, Hans Peter Turk, Aaron Copland, Paul Richter…

Demostene Sofron

Foto: Cristina Rădulescu