Dicţionar “Satiriconistic”

Motto:

Semnatar, invidios,

Că nu mai ajung în top,

latru la colegi duios,

Ioan şi Pop.

ALBU nu ne mai dă pace,

face epigrame, face,

dar ar mai exista remedii

dacă n-ar lua şi premii.

ANDRAŞONI cît de cît

poante are alterate,

mie, că îi sînt confrate

mi le-nghesuie pe gît.

BĂLAN, ca Barbu şi Ioan

din epigrame n-are un ban,

dar cadru universitar

ajuns-a şi pensionar.

BINDEA Ion de la-nceputuri

nici nu ştie ce-s rebuturi,

scrie şi traduce poante,

ironiile-s galante.

BOŢOC, fiind şi el clujean

inteligent, de haruri plin

ca un Băsescu e mai “prim”

chiar dacă-l cheamă şi Marin.

BUMBEA este o Maria

şi înfruntă avaria

ţării în tranziţie

Şefii ce-şi închipuie?

BUZGĂU e o somitate,

scrie multe şi de toate;

aşa cum le scrie el

aur e, nu Aurel!

CACOVEANU Viorel

scriitori mai rar ca el,

mînuieste de o vreme

epigrame şi catrene.

COCIŞ, Cornelia din Cluj,

printre noi colegă veche,

nu mai foloseşte ruj,

dar ne trage de ureche.

COŢA e un inspirat,

are muzele, un cor

şi mereu e publicat

în reviste de umor.

DĂMĂCUŞ, un francofil,

între specii e mobil-

epigrame, proză scurtă,

chiar haiku-uri are-n burtă.

GĂDĂLIN, fecior din Coasta

cucereşte lumea asta

ca poet şi dansator,

ca Vişan fiind actor.

GROZA, zisă Genţiana

şi-n umor îşi moaie pana,

iar în versuri, ce pot spune?

căutată-i de o lume!

IONAŞCU Neculai

într-un mioritic plai

printre doine versuite

epigrame ticluite.

IONIŢĂ, Doamna Maria,

îşi iubeşte poezia,

iar folclorul îi e mamă,

strigătura-i epigramă.

MARINESCU, un Ioan

din ţinutul transilvan,

ştie glume şi le scrie

cu umor şi poezie.

MARINOIU, o poetă

cunoscută ca discretă,

dar fiind şi ea o Ană

e zidită-n epigramă.

MICLEA, o muziciană,

doina noastră din străbuni

este şi magiciană…

de sîmbătă pînă luni.

MICU e o iconiţă

cu mireasmă în peniţă,

ea urmîndu-şi şi tipicul-

pe mămica şi tăticul.

MOISA e urmaşul biblic

ce şi-a dus tot neamul său

înspre bine de la rău,

de la tragic la idilic.

MRAIŞTE e mai cu moţ

şi îmi pare chiar mai hoţ

ca actorul oarecare

ce mai merge la filmare.

MUNTENESCU un Ştefan

de sorginte dac-roman-

versuri ca Ovid, de jale…

epigrame marţiale!

PAŞCALĂU care luceşte

că aşa o botezară,

cum în epigrame creşte

străluceşte-a cîta oară?!

PĂCURAR de poante mici

admirate de amici,

în curînd vă spun fălos,

va fi Radu cel Frumos.

POPESCU este cel mai mai

cu Silvia ajuns în Rai

ca şi epigramist, stilistă,

un Marian şi-o altruistă.

RARĂU, în cenaclu Floare

şi fiind şi cîntătoare

ne uimeşte şi ne-ncîntă-

epigramele ei cîntă!

RAŢIU e urmaş a mulţi

între vii trăind desculţi

şi-nvăţaţi de precursori

au ajuns chiar autori.

ROŞA Mircea ajuns MIRO

scrie, rîde şi pictează,

îl citim mereu…Mă mir, o

cutează.

STĂNESCU este ideal

pentru cenaclul din Ardeal

şi ne explică ce şi cum

o epigramă e parfum.

TARLAPAN, pentru a şti

epigrame scrie mii;

bune, rele, cum or fi

publică antologii.

TATOMIR e trandafir

care nu se ofileşte

şi oferă fir cu fir

poante cu care uimeşte.

VIŞINESCU Valentin

pune-n epigrame vin

şi-i normal, că bunăoară,

n-o să pună apă chioară!

P.S. TOGNOSTE, vezi Mihai,

te-am uitat şi-i mare bai-

tu eşti interpretul meu,

deşi eşti mai bun mereu.

Ioan POP