Dialoguri estivale: C.U. – 100 !

Iniţialele aparţin scriitorului Cornel Udrea, un nume de importanţă culturală majoră în cetate, dar şi în literatura umoristică naţională, el fiind considerat, în consens, cel mai important din acest domeniu, iar argumentele se regăsesc în fiecare nouă carte zîmbitoare. Iată-l ajuns la un „centenar” de cărţi, ce poartă, pe copertă, numele său. Sînt cărţi care, în cea mai mare parte, au făcut înconjurul planetei şi nu exagerăm cu nimic cînd spunem aceasta. Printre glume şi bancuri, iată dialogul nostru, serios de data aceasta…

• Ne mai arde de rîs, Cornel Udrea?
– Cornel Udrea: Mai mult ca oricînd! Dar un rîs trist, un zîmbet cu cearcăne. Şi în această nouă carte de umor, „Daghestan Păţitul”, mă întorc, cu arme şi bagaje, şi muniţia aferentă către unii oameni şi faptele lor reprobabile, specialişti ai oportunismului, în deplină ignorare a moralei, a bunului simţ şi a verticalei de conştiinţă, care au devenit, şi pe suport politic, nişte magneţi personalizaţi, ce atrag metalele preţioase sub orice formă ar fi. Ei trebuie să rămînă în istorie, pentru că generaţiile viitoare, dacă vor mai şti ce-i aia o carte, o să afle de acolo despre aceştia, despre micimea lor patetică şi nepăsarea faţă de destinele ţării.

• Poezie, proză, teatru, monografii, o muncă enormă, susţinută. De ce această frenezie editorială?
– C. Udrea: Abia acum mi-am intrat în mînă, după vreo 48 de ani de scris. Pentru poezie, sufletul îmi cere cuvinte albastre, care nu vor să fie altceva, proza umoristică şi teatrul au subiecte din belşug în imediatul prezent şi în progresie geometrică.

• Monografiile, mai precis povestirile monografice?
– C. Udrea: Beneficiez de şansa de a lucra cu o echipă de profesionişti: istoricul Vasile Lechinţan, reporterii-scriitori Michaela Bocu, Vasile Tomoiagă, Radu Vida, pentru partea de design îl am pe Prof. univ. dr. Cristian Cheşuţ, iar la ilustraţie fotografică pe Emil Moritz.

• Care ar fi cea mai dragă apariţie de pînă acum, în acest an, 2015?
– C. Udrea: „Microfonul cu inimă” – o monografie de suflet, scrisă din inimă şi cu inimă de către foşti ziarişti ai radioului clujean, de către colaboratorii plini de dragoste, cu amintiri de excepţie; este un document care vrea şi reuşeşte să redea speranţa celor care au iubit şi iubesc Radio Cluj, din păcate aflat acum în sevraj profesional, umbra vorbitoare a ceea ce a fost, cîndva, reper transilvan, prin vocaţia sa culturală, de excepţie, şi oameni care au slujit-o cu harul competenţei. Chiar dacă acum nu mai sîntem de folos noi, cei vechi, care am construit Radio Cluj şi pentru ziua de azi, o să devenim importanţi, din nou, iar eu îmi doresc cel mai mult să realizez acolo, în sala de spectacole, unde mi-am petrecut 40 de ani de radiofonie, un Acusticon, o întîlnire cu toţi cei care au dat legitimitate acestui post de radio regional şi să ne amintim despre viitor, pomenindu-i pe cei plecaţi, prieteni şi colegi.

• Proiecte, în continuare…
– C. Udrea: Oho! Multe şi la zi! Două monografii, două cărţi de umor şi un volum de versuri. N-aş vrea să uit festivalurile de umor din ţară, vreo 17 la număr, şi pregătirea, pentru anul viitor, a festivalului care poartă numele dragului nostru Lulu. Sper din tot sufletul să putem să realizăm în parcul oraşului ceea ce ne-am propus, statuia lui, iar dacă nu vom găsi înţelegere, pur şi simplu o să ieşim printre clujeni şi o să cerem „un leu de tri!”

***
Am încheiat dialogul cu Cornel Udrea apelînd la un citat aflat pe coperta a IV-a a celei de-a o suta apariţii editoriale a acestui om deosebit şi prieten, cu care ne mîndrim aici, la Cluj, şi nu numai:

„Din păcate, nouă, scriitorilor de umor, ni se face o concurenţă masivă şi neloială de către unii politicieni, care creează situaţii de tot rîsul, prin comportament şi exprimare pe gură. Aceştia au un complex nemărturisit faţă de gramatică şi aşează, firesc, ortografia, ortoepia şi ortopedia în aceeaşi oală, justificînd – inconştient – alăturea de ceilalţi doi termeni prin limbajul de lemn, violarea acordurilor gramaticale, nepedepsite, încă, de lege, dar provocînd repercusiuni seismice în conştiinţa retrospectivă a foştilor lor profesori de româneşte care s-au înduioşat nemernic – omeneşte de chinurile, aproape clinice ale elevilor lor, icnind la conjugări, sughiţînd semantic la analiza gramaticală a unei fraze.”
A consemnat Michaela BOCU
m.bocu@ziarulfaclia.ro