Dezamăgire

Au crescut şi cresc: salariile, pensiile, indemnizaţiile, veniturile firmelor, sumele alocate de la buget pentru întreţinerea unor instituţii ş.a. Au crescut însă şi preţurile la materiale şi materii prime, dintre care – ne interesează cel mai mult! – hârtia de ziar şi carte. S-au scumpit şi celelalte „auxiliare” care contribuie la umflarea costurilor tipografiilor şi, deci, a tiparului. Ciudat este cum în mintea unora cartea şi ziarul ar trebui să parcurgă un drum invers şi, în consecinţă preţurile la acestea să scadă. Să fie gratis, dacă se poate.
Una din dovezi este şi creşterea semnificativă a numărului celor care accesează (gratis, desigur!) pagina noastră on-line. Unici, cum îi numim noi. Pe de o parte ne bucură. Înseamnă că, încă, dorinţa pentru cuvântul scris nu a pierit. Trebuie să atrag însă atenţia că, on-line, nu aveţi acces la pagini interesante, zicem noi: Zig-Zag, Roza vânturilor, Weekend, Caleidoscop, Ştiinţă, Sănătate. Toate aceste pagini aduc în faţa celor care sacrifică nişte bănuţi şi cumpără formula print a ziarului nostru, noutăţi din domenii de mare interes din lumea largă. Sigur, şi noi cumpărăm aceste ştiri, direct de la agenţiile de presă internaţionale sau naţionale. Şi aceste entităţi ridică, din când în când, preţurile producţiilor lor. Firesc, zicem noi, din moment ce accesul corespondenţilor străini la informaţie creşte, cresc preţurile pentru deplasări, pentru staţionări etc.
Din păcate, apetitul pentru citit scade şi ziarele din lumea asta fac eforturi considerabile pentru a scădea cumva costurile şi a da cititorului cât mai multă informaţie.
În aceste condiţii, mi s-a părut absolut dezamăgitor să aflu că, unii dintre cititorii noştri au nostalgii… ciudate, aş zice. Când am eliminat o rubrică cu „telefoane utile” cică, unii s-au revoltat, fără să gândească că spaţiul tipografic astfel eliberat a fost folosit pentru informaţii adevărate, respectivele numere regăsindu-se în cărţile de telefoane, serviciile de informaţii ale companiilor specializate etc. Pe de altă parte, ne-am axat pe nevoia de lectură a cititorului. Şi mai frustrant a fost când cineva a cerut să reintroducem programele tv. 1. Sunt vreo 100 de posturi la televiziunile prin cablu; 2. Aceste programe costă o groază de bani, au copyright; 3. Există (pe gratis!) teletext, ce naiba! Şi 4.Nu e lectură, să recunoaştem! Sau, în orice caz, nu văd nimic palpitant în a parcurge un program de tv şi să mă laud prin târg că, vezi Doamne, am citit şi eu ceva pe ziua de astăzi!
În concluzie: bucuraţi-vă că mai puteţi citi! Nici televiziunea, nici radioul nu satisfac această plăcere şi necesitate, totodată. Şi, chiar dacă scumpim un pic ziarul (asta ca să facem faţă celorlalte valuri de scumpiri din domeniu), se cheamă că vrem să avem cititori tot mai informaţi, mai temeinic garnisiţi cu ştiri şi reportaje cu ce se întâmplă la noi şi aiurea.
Şi, mai ales, să înţelegem!

Radu VIDA