Destructurarea statului român – în folosul cui?!

Ilie Călian

CALIANNu cred că PSD este în derivă de cînd cu contrele dintre Valeriu Zgonea şi Liviu Dragnea. Cred că este vorba doar despre un episod dintr-o mai largă ofensivă împotriva partidelor româneşti şi ale altor ţări din fostul Est comunist (inclusiv Ţările Baltice şi Ucraina, Rusia rămînînd încă imună). Începutul a fost făcut prin destructurarea fostului FSN, apoi prin trecerea, peste noapte, sub conducerea lui Băsescu, a “veritabilului partid de stînga”, PD, la Dreapta popularilor, alianţa acestuia cu PNL, ruperea unei părţi din PNL şi, în fine, dizolvarea autenticului PNL în PDL, într-un partid zic liberal, dar de doctrină populară. Dar cu grija ca DNA sau alte “entităţi” să-i bage la puşcărie pe vechii liberali, ori să-i compromită. Pînă acum, dispăruseră şi felurite partide sau partiduleţe mai incomode, dar PSD rezistase. De fapt, deriva PSD a început odată cu debarcarea lui Adrian Năstase din fruntea partidului şi – cu îndîrjirea lui Băsescu – condamnarea şi încarcerarea acestuia. A urmat un şir de preşedinţi mai “slabi”, desprinderea unor membri şi formarea UNPR, pentru ca, acum, cu bocancii SRI şi cătuşele DNA, să nu rămînă aproape nimeni apt pentru conducerea celui mai mare partid din ţară. E adevărat, repet, acelaşi lucru, sau aproape, s-a întîmplat şi cu liberalii şi cu alţii – exceptîndu-i pe cei foarte apropiaţi lui Băsescu şi, putem presupune, pe cei care sînt – acoperiţi ori nu – foarte buni colaboratori ai DNA şi SRI (dacă nu cumva şi ai altor servicii, că de ce s-ar supăra aşa de tare şi i-ar urechea Laura Codruţa Kövesi pe cei de la SIE, care, cică, nu-şi fac datoria de a fi sclavii DNA?!).

Însă, deocamdată, PSD se află în cea mai gravă criză a sa – nu la nivelul organizaţiilor “de bază”, echilibrate, încă, atît de interese-le concrete ale celor care le conduc şi care au speranţe în legătură cu alegerile locale şi parlamentare, cît şi de mentalităţile unor anume categorii socio-profesionale şi de vîrstă -, ci din cauza certurilor şi intrigilor de la nivelul cel mai înalt. Nu ştiu în ce măsură rivalitatea dintre Zgonea şi Dragnea are la bază doar o incompatibilitate strict individuală, adică în ce măsură nu se suportă unul pe altul, sau este vorba de ceva mai mult. Adică nu de parvenirea în sine – ambii sînt destul de “realizaţi” -, ci de conducerea partidului şi Parlamentului într-o anume direcţie. Ideea nu poate fi ocolită, cîtă vreme fostul prim-ministru şi preşedinte al PSD, Victor Ponta, a spus apăsat că PSD este în situaţia de a fi “încadrat” cu ofiţeri acoperiţi neacoperiţi. Oare are cui ar putea aparţine aceşti “ofiţeri”, căror servicii – din cele cîteva din ţară şi din cele multe dinafară ţării?!

Un lucru este cert – am mai spus-o: în România se merge cu paşi siguri spre destructurarea puterii partidelor politice, Parlamentului şi, pînă la urmă, a statului. Spre folosul cui? Spre folosul celor care au interesul să umble prin România ca vodă prin lobodă. Băsescu, dacă n-a reuşit să-şi supună Parlamentul, l-a compromis prin “jmecheria” cu votul uninominal şi umflarea lui ca broasca din fabulă. Iohannis a aruncat Parlamentul în derizoriu impunînd un guvern “tehnocrat” peste majoritatea parlamentară – iar acum declară că nu e “guvernul său”. Dacă nu este Guvernul Parlamentului, nici Guvernul partidelor, nici guvernul lui Iohannis – al cui guvern o fi?! Al cuiva dinafară ţării – prin intermediul UE şi al unor “societăţi civile” plătite dinafară?!

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.