Despre pensii mari, foarte mari, ba chiar exorbitante

Nici nu s-a încheiat bine talmeş-balmeşul cu impozitarea pe cifra de afaceri sau cu contribuţiile sociale că a apărut o altă agitaţie: cea legată de plafonarea pensiilor speciale şi a celor de lux. Subiectul a explodat după ce s-a aflat că Ministerul Muncii are pregătit un proiect de ordonanţă de urgenţă care să ducă la limitarea acestora. Din informaţiile vehiculate reiese că prin această măsură, ce vizează militari, judecători, diplomaţi şi funcţionari speciali, ar urma să se instituie o bază de calcul a pensiilor de 65% din salariu, nu 80%, cât este în prezent. De asemenea, aceste pensii ar urma sa fie indexate cu rata inflaţiei şi nu după cum se majorează salariile în domeniile respective. Totodată, Ordonanţa nu se va aplica persoanelor care au ieşit la pensie deja, urmând să producă efecte doar din momentul intrării în vigoare. Informaţia a creat deja forfotă, atât în rândul angajaţilor din instituţiile vizate, cât şi în rândul persoanelor care beneficiază deja de astfel de drepturi. Mii de persoane din instituţiile de forţă, din justiţie sau Ministerul de Externe îşi fac deja calcule şi caută soluţii pentru a se pensiona în baza actualelor legi, astfel încât să-şi maximizeze cuantumul pensiei, în timp ce persoanele care sunt deja la pensie şi se bucură deja de aceste avantaje îşi fac griji că noua lege le-ar putea tăia din bani. Nu vreau să contest legitimitatea unor pensii favorizante pentru aumite categorii de persoane care, pe timpul carierei, au avut anumite îngrădiri în privinţa activităţii şi a posibilităţii de a avea şi alte surse de venit. E normal ca un militar, după ce în carieră a fost plimbat prin numeroase garnizoane, neavând un cămin stabil, să se bucure după pensionare de un venit decent care să-i asigure o bătrâneţe liniştită. Astfel de avantaje nu sunt de ieri de azi. Spre exemplu, în perioada Imperiului roman, soldaţii din toate categoriile de trupe (legiuni, auxiliari, cohorte, pretorieni, flotă), odată eliberaţi din armată prin honesta missio după încheierea anilor de serviciu, primeau titlul de veteran. Acesta implica anumite avantaje materiale: erau împropietăriţi în provincii, primeau gratificaţii băneşti şi beneficiau de unele imunităţi fiscale şi juridice. Totodată, veteranii din trupele auxiliare mai primeau dreptul de cetăţenie romană şi legalizarea căsătoriei.
Însă, în România anului 2017, foarte mulţi dintre cei care au lucrat în structuri de forţă, în justiţie sau în Ministerul de Externe se bucură de nişte avantaje total discriminatorii în raport cu marea masă a populaţiei, lucru care le asigură o pensie chiar mult mai mare decât salariul. Or, asta chiar nu este nici normal şi nici moral, şi această stare de fapt trebuie corectată. Nu este normal ca un angajat, de unde o fie el – SPP, Poliţie, Penitenciare, Armată – care în toată cariera sa a plimbat hârtii dintr-un loc în altul să aibă o pensie mai mare decât cei care şi-au petrecut o bună parte din viaţă pe teatrele de operaţii militare sau decât cei care au stat zile şi nopţi la pândă pentru a prinde criminali şi traficanţi de droguri, arme etc. Şi aş mai spune că nu este normală nici diferenţa uriaşă dintre pensionarii “normali” şi cei “de lux”, ultimii încasând sume de zece ori mai mari decât un profesor universitar sau, dacă preferaţi această comparaţie, cât o sută de de pensii “agricole”. Trebuie, totuşi, un pic de bun simţ şi de măsură în toate.
Cosmin PURIŞ