Despre clipele şi florile copilăriei…

Sau, mai bine, despre culorile copilăriei şi ale tinereţii, cu tot ceea ce au ele mai frumos: puritatea gîndului din amintiri, cerurile senine, umbrele insinuate printre uluci sau busuiocul uitat sub grindă, floarea-sora Soarelui şi cîrciumăresele gureşe, ceainicul vechi sau crizantemele violete, stropitoarea tatălui şi coşarca bunicii, trandafirii şi crinii din grădina părintească, gutuile şi merele parfumate de odinioară… Lumină şi viaţă: un univers ce trăieşte într-o compulsaţie romantică, intens cromatizată, de un figurativ decantat prin sita lirismului; impresii sau trăiri întipărite pentru totdeauna, venind dintr-un timp irepetabil, ce se proiectează pe un orizont fără de sfîrşit.

Despre toate acestea „vorbeşte” pictorul Marcel Muntean în expoziţia găzduită de simezele Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca: un eveniment onorat la vernisaj prin prezenta ÎPS Andrei – Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Maramureşului şi Sălajului, a Pr. Prof.univ.dr. Ioan Chirilă – preşedintele Senatului UBB, a istoricului Tudor Sălăgean – director al Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Rostită de ÎPS Andrei, binecuvîntarea expoziţiei, a pictorului, a celor de faţă, a reluat versuri ale lui Vasile Militaru: „Eu cred că-n flori, mereu/ E ceva din Dumnezeu”…

Aşa sînt naturile statice şi florile lui Marcel Muntean, atinse de mîngîiere divină. Motive, prozaice altfel, capătă ritm şi culoare – uneori, poate, prea multă culoare – reconfigurîndu-se într-un joc al policromiilor, într-o explorare a picturalităţii în sine, într-o grădină a deliciilor, delicată şi reflexivă. Sau, cum spune reputatul critic de artă, Prof. univ. dr. Viorica Guy Marica:”Deschisă la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, recenta sa expoziţie de pictură îmbrăţişează două paliere tematice personalizate, complementar gîndite: compoziţii florale şi naturi statice cu obiecte uzuale, a căror consistenţă metalică, de preferinţă, se situează în contrapunct cu materialitatea volatilă, gingaşă a desfăşurărilor vegetale. Variante compoziţionale, cu flori ale soarelui, corole inundate de lumină, glorificate pe fondul unui rece albastru, ori conjugate cu violeturi complementare, alternează cu policromii de o unică frăgezime. O imaginaţie extrem de sensibilă guvernează înmănuncherile voit diversificate, respirînd o poetică fragilitate. Culorile se revarsă într-un belşug străbătut de adieri suave. Diversificarea asocierilor captivează ochiul, îl încîntă cu variaţiuni pe game felurite, necontenit altele, mereu inedite şi incitante, cu simfonizări cînd domoale, cînd vijelioase”.

Şi o mărturisire a artistului: „Creînd universul cu toate ale sale, a celor nevăzute şi a celor văzute, Dumnezeu a făurit şi floarea, spre a ne încînta prin minunăţia ei, ca o rază de extaz, ce s-a aflat dintru început în grădinile raiului. Zugrăvindu-le, m-am gîndit adeseori că ele sînt o părticică luată din paradisul îngăduit de Dumnezeu, pe care ni l-a descoperit nouă, celor ce sîntem chip şi asemănare cu El”.

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro

Foto: Alina Moldovan