Delirul lui Băsescu împotriva Justiţiei

Ilie Călian

Am ezitat în a scrie, astăzi, fie despre decizia Guvernului Ponta de a reduce la 9% TVA la alimente, fie despre ultimele garagaţe ale lui Băsescu, despre Justiţia română, Justiţie în legătură cu care el se lăudase tot timpul că el a “revoluţionat-o” şi, mai ales, că i se va supune ca oricare cetăţean. Am ales să mă refer la Băsescu din două motive. În primul rînd, despre reducerea TVA- imediat la 20%, pentru toate produsele, sau mai întîi la 9% pentru produsele alimentare – s-au spus multe şi în contradictoriu de către feluriţi specialiştii sau simpli “băgători de seamă”, plătiţi (sau doar prostiţi) de anumite “grupuri de interese”. Aşadar vor mai urma cîteva zile de comentarii şi îmi va face o deosebită plăcere să încerc să înţeleg ce interese îi mînă din spate pe cei care vor contesta această hotărîre a Guvernului. În al doilea rînd, mă tem că, “luat cu vorba” de alte evenimente, m-aş îndepărta prea mult de “prestaţiile” televizisto-paranoide ale marelui nostru fost preşedinte, care, şi astăzi, are destui susţinători (din motive pe care mă prefac că nu le înţeleg).

Deci, vreau să scriu cîteva cuvinte despre neruşinarea cu care acest om, ales preşedinte de majoritatea populaţiei participante la vot, după propria asemănare şi la inteligenţă, şi la onestitate, şi la “jmecherie”, contestă şi înjură cu vehemenţă ceea ce lăuda deşănţat cu cîteva luni în urmă: Justiţia. Vă amintiţi cum se lăuda el, Zeus (cum îi spuneau cei de la PDL), că a instaurat Justiţia pe pămîntul României?! Culmea este că majoritatea românilor l-au crezut pe acest individ –aşa că l-au ales de două ori primar general al Capitalei, de două ori preşedinte al României şi de două ori au refuzat, prin referendum, să-l demită. Nu puteau fi scuipături mai groase şi mai infecte pe obrazul României decît aceste multiple alegeri şi realegeri ale acestui personaj, de a cărui toxicitate publică încă n-am scăpat.

Iată că acum, încolţit deja el personal, nu doar prin rude şi “apropiaţi”, vine din nou, pe la aceleaşi redacţii care i-au făcut preş şi au prostit o groază de cetăţeni (că despre cei interesaţi direct de ciolan ori ciozvîrtă nu mai vorbesc), să porcăiască exact oamenii din justiţie, DNA, SRI, CSM, ÎCJC, Poliţie în legătură cu care se lăudase că a “avut mînă bună” atunci cînd i-a instalat în funcţii.

N-o să vă vină să credeţi, dar Băsescu a afirmat că sînt prea mulţi judecătorii proveniţi din rîndul procurorilor. Despre felul cum s-au făcut feluritele “promovări” s-au pronunţat alţii – chiar împotriva lui Băsescu- întrucît chiar el s-a lăudat cu sistemul inventat de el şi cu numărul imens de procurori şi judecători pe care i-a instalat ori i-a demis el însuşi, în ticăloasă cîrdăşie (din 2005) cu Monica Macovei, pe care, culmea!, acuma o înjură tot el. Cît despre Florian Coldea, Livia Stancu şi Laura Codruţa Kövesi, foştii săi protejaţi, Băsescu afirmă că îi este silă de ei. Singura persoană în care crede pînă în pînzele albe este- vă mai îndoiţi?!- Elena Udrea. Aceasta a rămas cea mai importantă – dacă ar fi să-l credem, şi cred că în această chestiune chiar trebuie să-l credem-, singura demnă de interes special, nu propria familie. Iată ce a răspuns el, întrebat în legătură cu soţul fiicei sale Ioana, prins în Justiţie cu două dosare grele (deocamdată!): “Ce sînt eu, şef de cadre în familie?! (…) Nu îmi reproşez că n-am pus SRI-ul înainte să se căsătorească fiicele mele să văd cu cine se căsătoresc”. Trec peste exprimarea de semianalfabet (chiar în limba română orală, nu în cea scrisă, mai elaborată, de care nu este capabil), pentru a vă reţine atenţia cu o explicaţie a lui: cică “Elena Udrea nu a avut o problemă de dosar pînă la denunţuri”, cînd el nu mai era preşedinte, ci după aceea. Trageţi singuri concluzia: mai degrabă s-au putut atinge procurorii de fratele său, Mircea, decît de Elena Udrea…

Trec peste alte zise ale lui Băsescu despre Justiţie, pentru a observa un fapt: din cauza Elenei Udrea, arestul Inspectoratului General al Poliţiei din Bucureşti a devenit, în concepţia lui, un fel de Guantanamo, un spaţiu de tortură, ca acela în care îi ţin americanii pe presupuşii terorişti, şi îi terorizează pînă dau declaraţiile dorite de anchetatori, procurorii acţionînd “cu sălbăticie”. Dacă, din cauza Elenei Udrea, Băsescu a început să demonizeze SUA, Marele Licurici, căruia se angajase încă din 2004 să-i presteze “serviciile” de rigoare, înseamnă că am avut dreptate cînd am afirmat că omul acesta ar fi trebuit să fie căutat la bibilică, încă dinainte de a-i fi încredinţat vreun post, cît de mic, înainte şi după 1989.