Degradarea fiinţei

RADU VIDA

Nu ştiu dacă există o ierarhie în ceea ce priveşte modul în care Fiinţa Umană o ia pe drumul de întoarcere. Şi, cu toată dezvoltarea sa, ajunge să cocheteze cu primele momente ale dezvoltării sale. În orice caz, nemunca este una dintre cele  mai devastatoare… activităţi, care duce la chiar zorii umanităţii. Din acest punct de vedere, şomajul modern  de pe întreg mapamondul este îngrijorător, nu numai datorită implicaţiilor lui sociale şi economice, ci şi pentru că inactivitatea afectează psihicul. Şi cauzează, în acest fel, armoniei individului.

Neîndoielnic că, în acest context general, inactivitatea intelectului aduce grave prejudicii.  Iar cititul (şi scrisul, desigur) se numără printre cei mai agresivi factori destabilizatori. Trebuie făcută o  precizare: mai toate studiile care se referă la acest subiect subliniază explicit că nu este vorba despre „cititul”  Internetului, chiar dacă şi aici putem găsi cărţi on-line, articole din diferite domenii de activitate sau, pur şi simplu, atît de necesara informaţie. Care, în anume condiţii, se transformă în ştire.

Sînt nenumărate motivele pentru care specialiştii pledează pentru cititul clasic. Şi nu e vorba doar despre  contactul nemijlocit cu hîrtia, cu foşnetul imperceptibil al răsfoirii paginilor.  Factorii psihologici necesari pentru a citi în bune condiţiuni sînt legaţi de tihna unui colţ anume, de liniştea care dă posibilitatea urmăririi  textului propus spre lectură şi, nu în ultimul rînd, de acel antrenament, dobîndit în timp, care permite urmărirea coerenţei logice şi reţinerea ideilor principale din pasajele citite. Şi, credeţi-mă, nu lumina ecranelor aparatelor electronice creează acea stare în care creierul se poate… dedica în totalitate cititului. Spre propriul beneficiu.

Un studiul al Comisiei Europene ne bagă, din nou, în găleată.Şi concluzionează că mai puţin de jumătate din populaţia ţării noastre a citit o carte în ultimele 12 luni. Evident că pentru cineva care citeşte constant –  din plăcere sau ca parte a educaţiei pentru menţinerea în formă a creierului – asemenea cifre par alarmante. Sau neadevărate. În orice caz, greu de înghiţit. Sînt absolut convins că există semeni care citesc şi pentru cei care n-au acest obicei. Insuficient! Treaba asta nu merge prin… compensaţie, iar rezultatele se văd la tot pasul. Evident că, în aceste condiţii de lene intelectuală, creierul pune în mişcare mult mai puţină substanţă cenuşie pentru armonia fiinţei. Iar conexiunea dintre lucruri şi evenimente, adaptarea la ritmul alert al vieţii moderne are de suferit. (Dezvoltarea sau menţinerea în formă a creierului se face şi cu poveşti din cele ere, nu numai cu relatări despre lumea în care trăim. Iar prezentul, în citit, se regăseşte în trecut, cu, poate, o şi mai mare acuitate.)

Nu de atitudine filosoficească avem însă nevoie. Iar cititul, ca obicei, devenit plăcere şi hrană pentru suflet, nu se adresează doar celor cu preocupări intelectuale. Ca şi în mişcarea fizică, alimentaţia sănătoasă sau comportamentul civilizat, marea masă contează. Iar din această perspectivă, un ziar, un roman, dar şi o carte de specialitate, contează mai mult cînd este citită (cu dăruire) de către oameni cu mai puţină şcoală, să zicem, sau cu un IQ ceva mai slab.

Dovada: studiul de care pomeneam spune că dintre suedezi şi olandezii au citit cîte 90, respectiv 86 la sută cel puţin o carte în ultimele 12 luni. Nu am comentarii. Dar  trebuie să spun că popoarele civilizate au inoculat cititul (şi repet, scrisul) în modul cotidian de comportament al populaţiilor lor. De mai multe sute de ani.
Şi… se vede!