Deciziile G20 – fără nici o valoare juridică

Le Monde

În Mexic a avut loc summit-ul G20 al celor mai industrializate state din lume, plus cele emergente. Pe ordinea de zi au figurat multe subiecte: restabilirea stabilităţii economice mondiale, reforma instituţiilor financiare internaţionale, prevenirea protecţionismului. Deciziile luate însă în urma acestui gen de întîlnire nu au nicio valoare juridică. Utilitatea lor constă în a permite marilor puteri şi celor emergente să comunice mai bine între ele şi să se înţeleagă mai bine.

Cele 20 de state prezente în grupul G20 – e vorba deci de 7 ţări industrializate şi 13 emergente – reprezintă două treimi din populaţia mondială şi aproape 90 la sută din bogăţia lumii. Sîntem departe de cele 193 de ţări înscrise la ONU, dar reprezentativitatea grupului s-a mai ameliorat cu timpul, mai exact de cînd au început să se facă invitaţii “prin rotaţie” unor ţări de pe toate continentele.

Alături de aceste state care iau deci parte la G20, sistematic sînt reprezentate şi toate organizaţiile multilaterale. Efectivele unei singure delegaţii pot atinge uneori şi 200 de persoane, cifră de comparat cu cea din 1975 cînd la summiturile G7 fiecare ţară avea dreptul la doar 3 reprezentanţi. Deci atunci se adunau în total 21 de oameni! Cum constata recent consilierul diplomatic al fostului preşedinte Nicolas Sarkozy, reuniunile G20 au devenit un soi de “hol de gară”.

Preşedinţia grupului este rotativă, o altă ţară conduce grupul în fiecare an. Temele repartizate diverselor ţări sînt abordate mai întîi în diverse reuniuni pentru a da naştere în cele din urmă acestui text final scris în limbaj diplomatic, adică de “neînţeles pentru muritorii de rînd”. G20 nu funcţionează decît prin consens şi nu are nicio putere de constrîngere, nu poate obliga vreo ţară să aplice textele sale care oricum nu au nicio valoare juridică, nici internaţională nici naţională.

În aceste condiţii, ne putem întreba ce eficacitate, ce rost are o astfel de reuniune, mai ales că G20 nu are nici secretariat general, nici buget propriu. Banii vor veni de la Banca Mondială, de la Banca Multilaterală de dezvoltare şi de la sectorul privat, iar proiectele anunţate – la Cannes în Franţa anul trecut s-au listat 11 proiecte interegionale – vor vedea lumina zilei peste zeci de ani. Cu alte cuvinte, există o distanţă uriaşă între “deciziile” luate de G20 şi impactul lor concret. În fapt, G20 este locul unde vii ca să-ţi cunoşti mai bine partenerii şi adversarii de pe mapamond.

La G20 vii să spui ce nu-ţi place la ceilalţi: în trecut americanii i-au acuzat în aceste întîlniri pe chinezi că practică o politică bazată doar pe exporturi şi pe o monedă subevaluată, chinezii au replicat acuzîndu-i pe americani că au balanţă comercială deficitară şi o politică monetară laxistă. Mentalităţile au putut astfel evolua şi din summit în summit participanţii s-au înţeles să repună agricultura pe lista priorităţilor într-o lume în care, să nu uităm, un miliard de oameni suferă de foame.

Tot în cadrul G20 s-a înţeles că creşterea economică nu serveşte la mare lucru, dacă nu creează şi locuri de muncă. Grupul ţărilor bogate şi emergente rămîne doar un embrion de instituţie confruntat cu o misiune gigantică pe care doar o adevărată guvernanţă mondială ar putea-o asuma.