Decesul lui Hugo Chavez afectează poziţia Moscovei în America Latină

Kommersant

Preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez, a murit după o îndelungată suferinţă, iar peste o lună ţara îşi va alege un nou lider. Însă, chiar şi în cazul victoriei succesorului desemnat al lui Chavez, vicepreşedintele Nicolas Maduro, nu vor mai fi ca pînă acum nici Venezuela, nici poziţia Rusiei în această ţară. Potrivit experţilor, Venezuela va fi nevoită să înceapă apropierea de SUA şi să renunţe la relaţiile privilegiate cu Federaţia Rusă, care în mare măsură se bazau pe relaţiile personale dintre Chavez şi conducerea rusă. Acest lucru ar putea pune sub ameninţare şi grandioasele proiecte ruseşti din Venezuela şi investiţiile de miliarde.

Kremlinul şi-a exprimat speranţa că “ordinea de zi pozitivă şi constructivă a relaţiilor ruso-venezuelene va rămîne o constantă”. Cu toate acestea, anomalia anilor 2000, cînd Venezuela a devenit unul dintre principalii parteneri mondiali ai Rusiei, este puţin probabil să-i supravieţuiască prea mult lui Chavez, deoarece ea era legată direct de persoana acestuia, de opiniile sale politice şi ambiţiile specifice. Expertul este de părere că multe dintre acordurile dintre Moscova şi Caracas vor rămîne doar pe hîrtie, iar altele vor fi revizuite.

Vicepreşedintele Consiliului pentru afaceri ruso-venezuelan, Vladimir Semago, este şi mai categoric. “După decesul lui Chavez, întregul camuflaj al aşa-zisei prietenii cu Venezuela va dispărea. Între ţările noastre nu a existat o cooperare reală, ci doar încercarea de a-i convinge pe ruşi că Moscova pătrunde în mod imperial în ţările din America Latină, după cum în vremurile sovietice pătrundea în Africa”. Potrivit lui Semago, unul dintre cele mai ambiţioase proiecte – crearea Consorţiului naţional petrolier al Rusiei pentru asimilarea zăcămintelor din Centura Orinoco, alături de compania venezuelană PDVSA – este “un mare mit”. “Nici la această oră consorţiul nu produce şi nu extrage nimic. De altfel, din partea rusă în acest consorţiu au rămas doar două companii, Lukoil şi Rosneft”.

Şi mai multe incertitudini naşte viitorul cooperării ruso-venezuelene în domeniul apărării: de la bun început aceasta depindea de Chavez. În timpul vizitei pe care acesta a efectuat-o la Moscova în 2004 au fost semnate primele două mari contracte: unul privind livrarea în Venezuela a 40 de elicoptere de luptă Mi-35, deservirea acestora şi instruirea de personal (contract în valoare de 500 de milioane de dolari) şi altul referitor la achiziţionarea a 100.000 de puşti automate Kalaşnikov (în valoare de 54 de milioane de dolari). “Cooperarea în acest domeniu se desfăşura anevoios, însă cum numai la negocieri s-a raliat Chavez, practic imediat s-a ajuns la o înţelegere, astfel că în toate afacerile ulterioare privind livrarea de arme Chavez a luat parte directă”, a declarat pentru Kommersant o sursă de informaţie apropiată Rosoboronexport.

De asemenea, în 2011, Chavez a reuşit să obţină de la Rusia un credit de 4 miliarde de dolari pentru achiziţionarea de arme ruseşti de către Venezuela. În pofida faptului că alocarea acestui credit era pentru Rusia aproape un act sinucigaş, Moscova a făcut oricum acest lucru: pentru ea era important să menţină relaţiile de prietenie cu Caracasul. Însă, chiar de atunci era clar că un dialog poate fi purtat doar cu Chavez, pentru că ceilalţi membri ai delegaţiei venezuelene aproape că nu erau deschişi contactelor.