De la „davai ceas”, la „davai snickers”. Violul a rămas

Interesul publicului față de bombardamentele ce nu contenesc pe teritoriul Ucrainei pare să scadă pe zi ce trece. Emoția a rămas aceeași, imaginile cu mormanele de moloz, ce cândva au fost un bloc, încă produc fiori după, iată deja, cincizeci de zile de la primele proiectile lansate.

Altceva șochează acum în Ucraina, și mă refer îndeosebi la agresiunile sexuale comise de trupele rusești. Odată cu retragerea acestora din nordul Ucrainei, nu e zi lăsată de la Dumnezeu să nu auzim mărturiile femeilor ucrainene batjocorite de soldații lui Vladimir Putin. Victimele își fac cunoscute dramele prin care au trecut, atrocitățile pe care au trebuit să le îndure, și, inevitabil, te gândești dacă nu cumva, fără știința noastră, ne-am întors brusc în timp, așa, cu câteva sute de ani bune. Și conștientizăm uluiți că nu, n-am fost trași niciodată înapoi, că atrocitățile ce ies acum la iveală chiar s-au petrecut. Ceea ce e și mai greu de acceptat este amploarea fenomenului ce are la rădăcină soldățoiul rus cu minte puțină. E limpede acum că, pe lângă proiectilele lansate, pe lângă gloanțele folosite, invazia a avut de la bun început o armă rămasă nedetectată până acum. Violul simplu, violul în grup, violul sub amenințarea glonțului tras în cap, violul comis sub ochii copiilor, violul comis asupra copilelor sau bătrânelor, toate astea reprezintă arma cu amortizor cu ajutorul căreia brutele lui Putin au ținut să-și arate eroismul și bărbăția. De ce nu, chiar răzbunarea față de rezistența nebănuit de zdravănă opusă armatei considerată, până acum două luni, una practic invincibilă. Violul și agresiunea sexuală sunt considerate crime de război și o încălcare a dreptului internațional umanitar, și nu de ieri de azi, dar nu cred că pe cineva de la Moscova interesează acest aspect, considerat minor cu siguranță.

Se vorbește despre sute și sute de victime ale agresorilor ce nu și-au putut ține bărbăția în pantaloni. De unde însă această barbarie, de unde aceste porniri animalice? Se spune că în Rusia lui Putin tensiunile sociale stăteau să explodeze. Că, în afara minorității cu bani, cu bani mulți să ne înțelegem, rusul de rând era tot mai nemulțumit de pensie, de salariul primit, în general de lipsuri nedemne de locuitor al unei națiuni atât de mărețe și de mândre. Și cifrele nu mint. Potrivit datelor oficiale Rosstat (Serviciului federal pentru statistica de stat), în 2020, în Rusia trăiau sub pragul sărăciei peste 20 milioane de persoane, iar diferitele măsurători comparative au arătat faptul că gradul de intoleranță al cetățenilor față de inegalitatea economică este, în Federația Rusă, mai mare decât la nivel global, scria și publicația moscovită Nezavisimaia Gazeta. Președintele Putin admitea procentul de circa 14 la sută din populație aflată sub limita subzistenței, și promitea că în următorii zece ani această cifră va scădea la 6,5 la sută.

Alte voci însă, cum e cea a analistului rus Anatoly Nesmiyan, vorbesc de o sărăcie mult mai cruntă decât cea din datele trecute prin filtrul statului, și anume că, în Mama Rusia, 40% dintre cetățeni nu că sunt săraci, ci că ar putea fi foarte bine văzuți drept cerșetori, de o adevărată catastrofă socială, similară cu situația existentă în cele mai sărace țări din Africa, Asia și America Latină.

Cineva spunea că pentru a stopa la timp izbucnirea unor revolte populare, un dictator are la dispoziție două variante: înfometarea oamenilor sau războiul, ambele menite a ține în frâu nemulțumirile. Țarul de la Kremlin a ales războiul, și a apelat la oșteni săraci cu duhul din cele mai îndepărtate colțuri ale țării, și pentru care violul, de exemplu, arma tăcută până acum în războiul din Ucraina, era ceva firesc. La fel de firesc precum spălatul, asta dacă se întâmpla, în albia unui râu, sau făcutul nevoilor în pădure, ori siluirea nevestelor și a copiilor la lumina lumânărilor. Pentru că, cum altfel să-ți explici mirarea soldățoilor îmbrăcați de Putin în uniforma militară ajunși în casele oamenilor din Ucraina? Cum să nu rămâi cu gura căscată la vederea batoanelor de ciocolată sau a toaletelor, despre care unii dintre ei chiar s-au întrebat la ce folosesc? Cum să nu-ți vină să iei toaleta în spate și să te gândești că poate ai zile și scapi din război, și că duci trofeul acasă drept pradă de război?

În prima sa apariție după dezvăluirile privind atrocitățile comise de soldații săi, președintele Putin a declarat, cum altfel, că rapoartele despre crimele de război rusești și imaginile îngrozitoare din Bucha sunt „false”. Mai mult, fluturând din nou valiza nucleară pe la nasul occidentului, liderul de la Kremlin a promis că-și va atinge neîndoielnic obiectivele în Ucraina. Moscova nu a avut „o altă opțiune” decât să intervină pentru a-i proteja pe separatiști, pentru a-i învinge pe neo-naziști și pentru a „ajuta oamenii”, a spus Putin, care a mai dat asigurări că economia țării e solidă, în ciuda sancțiunilor impuse.

Nu e asta decât un alt îndemn, deloc subtil, adresat violatorilor cu creierul mic: dați bice, băieți? Eu spun că e.