De la coabitare la colaborare instituţională

ILIE CĂLIAN

Klaus Iohannis şi-a preluat atribuţiile de preşedinte cu sobrietatea aşteptată şi cu autoritate. (Poate puţin cam prea aspră. Aşa aş interpreta afirmaţia sa, în faţa Parlamentului, că preşedinţia sa înseamnă un nou început, după 25 de ani. Mi se pare exagerat să faci tabula rasa din acest sfert de veac, ca şi cum istoria postdecembristă a României ar fi nulă şi ea începe cu Iohannis. Dar asta ar putea face parte, poate, din seria inabilităţilor inerente unui om care, pînă acum, s-a mişcat pe o scenă foarte mică.) A făcut bună impresie modul în care s-a dus să depună o coroană de flori la un monument al revoluţionarilor din decembrie 1989, ca şi faptul că prima decoraţie din mandatul său a acordat-o preşedintelui Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, Octav Bjioza – gest care a fost aşteptat din partea celorlalţi preşedinţi, dar mai ales a lui Băsescu, cel care a făcut tărăboi pe tema condamnării comunismului.
Însă, probabil, cea mai puternică impresie, cel puţin asupra comentatorilor politici, a provocat-o întîlnirea sa cu fostul său concurent la Preşedinţie, premierul Victor Ponta, pentru a discuta despre “priorităţile Guvernării, actualitatea politico-economică şi perspectivele colaborării instituţionale între Preşedinţie şi Guvern” (după cum a scris pe Facebook chiar preşedintele). La rîndul său, premierul a scris că a fost o întîlnire “extrem de utilă, serioasă şi eficientă” şi că “Lucrurile intră pe făgaşul normal”. Aşadar, nu mai este vorba despre o coabitare între pisică şi şoarece sau dulău şi “pisicuţ” (cum ne asigura, înainte, Băsescu), ci despre o “colaborare instituţională” între Preşedinţie şi Guvern, colaborare care ţine de “normalitate”. Trebuie, totuşi, reţinută o nuanţă: nu a fost vorba despre o “chemare la ordine” a premierului, ci de o discuţie “informală”, între patru ochi. Din ceea ce a “transpirat” între timp, din ceea ce au scris cei doi, rezultă că foştii concurenţi la preşedinţie, care avuseseră mai înainte, pe vremea ruperii USL, ciocniri puternice, au avut o discuţie deschisă, dorind fiecare să treacă peste “asperităţile” anterioare, peste unele lucruri din campania electorală, care n-ar fi trebuit spuse etc. Desigur, încă nu este întrutotul clar dacă şi Klaus Iohannis doreşte să devină preşedinte “jucător” – dar cu alt stil, cu alt mod de a-şi arăta muşchii -, sau, pur şi simplu, un veritabil partener al premierului, de vreme ce Constituţia în vigoare îi acordă preşedintelui anumite prerogative executive, începînd cu cele, binecunoscute, de politică externă.
Este, însă, normal să ne întrebăm dacă între cei doi vor persista animozităţile anterioare. Nici unul dintre ei nu pare a fi omul care să ierte şi să şi uite conflictele dintre ei. Deocamdată, ambii transmit o modificare de stil de muncă şi confruntare politică şi administrativ-statală. În ce măsură este vorba şi de o modificare de conţinut – asta este încă greu de apreciat. Revin la ce am mai scris: actuala Constituţie a României este schizofrenică, în sensul că împarte puterea executivă între premier şi preşedinte, cel dintîi avînd voturile Parlamentului (la rîndul lui, ales democratic), iar al doilea avînd şi el votul electoratului – vot direct, dar nu cu aceeaşi valoare ca al Parlamentului. (M-am săturat să explic că Parlamentul deţine toate voturile, iar preşedintele doar o parte.)
Însă, dacă cei doi acceptă o colaborare – în limitele Constituţiei – între cele două instituţii, asta este cu totul altceva decît coabitarea personală dintre Băsescu şi Ponta. De altfel, în legătură cu ideea de coabitare între reprezentanţii a două partide s-au spus multe tîmpenii. Ar fi de observat, pe această temă, că aşa-zişii “intelectuali ai lui Băsescu” au dispărut, practic, din viaţa politică. Excepţie au făcut vreo trei-patru lingăi de profesie şi trusturi de presă, care i-au pregătit lui Băsescu, împreună cu Elena Udrea, o retregere imperială, care s-a sfîrşit la o berărie şi, a doua zi, cu încălcarea promisiunii lui Băsescu de a se înscrie în PMP – încălcare care se încadrează perfect în caracterul acestui mahalagiu politic.