De la avatarele integrării la strategiile dezvoltării (V)

“Sîntem doar fizic în UE.  Valoric, economic şi politic am luat-o pe calea Fanarului”

Sîntem prea europocentrişti. Globalizarea se produce, că ne place, că nu ne place, dar se întîmplă lucruri extraordinare pe glob, care ne trag şi pe noi, într-un fel sau altul,  dar nu cum zicea un politician, că o să crească salariile atunci  cînd va creşte economia din Europa. Este absolut aberantă o asemenea concepţie, care s-a proclamat acum cîteva zile. Avem cu ce ne compara şi trebuie să ne comparăm! Statele Unite sînt unele din cele mai dinamice economii. Mi-ar plăcea  ca România să-şi construiască o structură de dinamism economic prin care să se raporteze la SUA. Nu înseamnă că, dacă Statele Unite sînt mari, nu te poti compara cu ele. Din punct de vedere calitativ, poţi, şi trebuie să o faci. Altminteri Luxemburg-ul, care era un oraş-sătuc la finele celui de-Al Doilea Război Mondial,  dacă nu era în Uniunea Europeană şi dacă nu făcea o superbă convergenţă cu piaţa internă, nu ajungea să fie la ora actuală  statul care are cel mai mare venit  pe cap de locuitor – şi  asta din doar cîteva domenii.

Nu neapărat ne interesa, din punctul de vedere al globalizării, mărimea, ci teritorialitatea. Astăzi, în relaţiile internaţionale,  se discută mai puţin de teritorialitate,  se discută mai mult de spaţialitate. Păi, România are capacitatea să ia nişte avantaje din apartenenţa la spaţiul economic european! O face? Nu.  De ce?  Cine o împiedică? Va fi in interesul Uniunii Europene ca România să se dezvolte. Din România,  de aici trebuie să se ridice piciorul de pe frînă. Da, România a avut, cum zic americanii, o evoluţie pe “stop and go”, tot timpul porneşti-opreşti, porneşti-opreşti. Iar în ultima vreme dăm şi înapoi, deci avem şi mers în marşarier.

Vreau să vă spun, şi  o fac absolut obiectiv acum, că la sfîrşitul lui 2000, cînd am plecat  ca negociator şef,  toată lumea zicea, şi mă refer la Uniunea Europeană,  vedeţi discursurile lui Verheugen, gurile rele  ziceau că România merge pe strategia Turciei,  adică pe perioadă nedeterminată.  N-a fost uşor, într-adevăr, să conving, în primul rînd  propriul meu guvern, ce înseamnă integrarea. Şi vă asigur că filosofia intergrării la mine a fost şi este a lui Lucian Blaga, din punct de vedere cultural. Şi politic.  Am învăţat foarte bine elementele de piaţă şi acum chiar îmi plac .  Am crezut, cum zicem noi, ardelenii, că România este pusă pe stretch. La sfîrşitul lui 2004, preluaserăm aqisul, se creaseară instituţii, trebuia  doar să se facă funcţionale, intraserăm pe traseul  economiei de piaţă funcţionale. Din păcate, după 2005 s-a schimbat.

Din 2002 am reuşit să-i conving pe cei din guvernul României să nu mai meargă pe formula ciclicităţii, acel stop and go, să mergem  pe formula durabilităţii, ca să putem deveni credibili pentru toţi membrii şi pentru un spaţiu european. Fiindcă dacă eşti oscilant, nu eşti predictibil. Toţi zic că eşti  frumos, că eşti grozav, dar te lasă deoparte.  Din păcate, chiar prima măsură care a luat-o  guvernul în 2004-205 a fost  aceea de schimbare a orientării  politico-economice, mergînd iarăşi pe ciclicitate, şi de atunci se continuă aşa. Dar ceea ce pe mine m-a nemulţumit cel mai tare este că, deşi ziceam că trebuie să internalizăm valorile ca să fim acolo, în Europa, eficienţi pentru noi, să fim eficienţi,  să ne înţelegem,  pentru că  putem să vorbim aceeaşi limbă, dar sensul limbajului e diferit, dacă nu te raportezi la valori, lucrul aceasta a fost părăsit.

Vreau să vă spun clar,  după 2005 şi iar după 2009, mi s-a părut  absolut devastator ce se face Romaniei şi ce se va întîmpla României. Vă spun pentru prima dată, deşi am plecat din  guvern  la sfarşitul lui 2008, în mai multe rînduri am vrut să demisionez. O spun pentru prima dată:  şi înainte, în guvernul celălalt, am avut războaie. N-am făcut-o, pentru că intraserăm în procesul de acreditare a autorităţilor de management. Noi nu avem cum să absorbim banii pînă nu  avem acreditatate autorităţile de management. Ele trebuiau să fie gata cel tîrziu  la sfîrşitul lui 2006, prin accident la mijlocul lui 2007; or, au fost gata în august  2009. Pentru că nu  erau făcute,  nu se ocupase nimeni de ele. Luam doar trei lei, ăia care era avansul la proiectele europene. Dar, din păcate, sensurile valorice au disparut, noi sîntem acuma numai fizic în Uniunea Europeană. Valoric, economic social şi politic, am luat-o pe calea Fanarului.

Maria SÂNGEORZAN