De la avatarele integrării la strategiile dezvoltării (III)

Mergem cu SUA în Asia, dar comerţul îl fac americanii

România, în momentul de faţă, are o politică externă mai degrabă limitativă. În primul rînd, este concertată cu cele două structuri  euro-atlantice, ma refer la UE şi la  NATO,  dar în fiecare dintre acestea,  absolut limitat la scopuri generale, pentru că România, din păcate, nu şi-a definit nişte obiective clare în politica externă.  Sigur că da, România participă, alături de NATO, în Afganistan, dar preşedintele Obama spunea recent: “Ne concentrăm pe Asia pentru că ne interesează comerţul cu această zonă”.

Este clar, noi mergem în Asia cu americanii, dar comerţul îl fac americanii! Care este scopul nostru în zonă, de la Asia centrală, pînă la Asia de Sud-Est, la India şi China?…

Din punctul de vedere al Uniunii Europene, România probabil este printre statele care aproape au refuzat să-şi desemneze o identitate, nu numai culturală şi politică,  dar evident şi una economică, una de piaţă. Am făcut, în urmă cu doi ani, o mică anchetă, că nu vreau să zic sondaj, în zona de Nord-Vest, unde se zice că antrepenorii sînt mai cultivaţi, mai orientaţi spre Vest. Mare mi-a fost surpriza cînd am văzut  un procent incredibil de mare de necunoaştere şi neadecvare la mecanismele pieţei interne.

Păi, cum vrei să profiţi, să fii beneficiar al integrării, al aderării la UE, cîtă vreme faci o economie de talcioc şi nu faci o economie de piaţă funcţională, conectată la piaţa internă. Ce se întîmplă în alte zone este cu totul altceva. Dar, după părerea mea, cea mai mare ispită pe care a preferat-o Bucureştiul a fost să considere că UE a fost o chestiune de politică externă. Or, după 2005 aşa  fost tratată problematica UE. Este cît se poate de clar că, atunci cînd pregăteam aderarea la UE, vorbeam de internalizarea valorilor europene. Păi  dacă nu le internalizăm, de ce am  transpus tot aqisul comunitar, pentru că am transpus toată legislaţia, 90 de mii, acum o suta de mii  de pagini, le-am transpus, acum e legislaţie naţională. A, pe formula merge şi aşa, nu dezvoltînd statul de drept, nu urmînd legea, nu aplicînd legea, cu asemenea conduită practic am ieşit din  circumscripţia politicilor europene.

Şi acuma, în fine, chiar şi jurnalişti şi analişti care erau apologeţii guvernării spun:”Bine, dar avem  o situaţie dezastruoasă a absorbţiei fondurilor europene!” Dar este şi normal, pentru că fondurile europene erau destinate unui proces de dezvoltare a României, convergent cu politicile europene. Or, cîtă vreme România nu a internalizat politicile europene, a preferat doar să meargă să facă poze la Bruxelles, nu putea să acceseze finanţările  europene. Aş vrea să vă spun că îngrijorarea mea cea mai mare nu mai este legată de acest exerciţiu bugetar, pentru că, oricum, după ce  cinci ani am reuşit  cea mai mare contraperformanţă  din UE, nici unui  stat din Uniunea Europeana nu i s-a întîmplat ce i s-a întîmplat României, să fie pur şi simplu în situaţia de a nu absorbi, de a nu accesa minimalul, măcar pentru balanţa contabilă. Şi lucrul acesta se vede cît se poate de clar şi din punctul de vedere al standardului de viaţă şi, era să zic, al orientării, dar mai degrabă al dezorientării politice, economice şi culturale care există la ora actuală în România.

Maria SÂNGEORZAN