De ce să muncească mass-media în locul altora?!

ILIE CĂLIAN

  Se spun felurite lucruri, adică „de rău”- despre mass-media, în special despre televiziune. Mai exact, mulţime de oameni îngrijoraţi de viitorul tineretului dă vina pe micul ecran pentru că, în loc să facă educaţie, oferă numeroase exemple „negative”, care devin „modele”. Dacă voi spune că mass-media-presa scrisă, audio şi tv – nu are ca principală misiune (dacă nu chiar deloc!) educaţia, îi voi contraria pe mulţi. În ce mă priveşte, voi considera că, pentru educaţie, esenţiali sînt cei şapte ani de-acasă – plus încă mulţi alţii, tot de-acasă!-şi şcoala. Iar dacă astăzi autoritatea dascălului a ajuns la cel mai scăzut nivel, asta se datorează – dincolo de legile pe care tot adulţii le fac – exact celor care ar trebui să se îngrijească de cei şapte ani de acasă.

Dau ăia de la televiziuni – se zice- numai filme cu violenţe – aşa că tînăra generaţie devine violentă.Oare?! Haideţi să ne amintim de frumoasele basme româneşti, în care Făt-Frumos ori Greuceanu sau alt „erou” taie la capete ca frunzele de lobodă la raţe. Dar în frumoasele noastre balade-de la Mioriţa, Meşterul Manole şi Toma Alimoş, pînă la cele cu Gruia lui Novac – cam cîtă violenţă este? Nu mai vorbesc de înălţătoarele modele ale marilor voievozi- de la Ştefan cel Mare şi Sfînt, lesne vărsătoriu de sînge nevinovat, la atît de îndrăgitul (de unii) Vlad Ţepeş, a cărui cruzime patologică numai bun exemplu de urmat nu este. Or, tocmai bravii noştri adulţi, îngrijoraţi de la violenţa TV, l-au votat pe cel care îi invita „la ţepe, în Piaţa Victoriei”.

Şi, cu acest exemplu, am ajuns la o altă temă de discuţie pe seama mass-media. Anume, am auzit de la feluriţi reprezentanţi ai Puterii cum că nu trebuie să ne speriem de faptul că vor avea loc alegeri comasate, cu cîte şase buletine şi cîteva zeci de candidaţi, dintre care alegătorul ar trebui să-l selecteze pe cel „bun”dintr-un singur tur de scrutin. Nu trebuie să fim îngrijoraţi  că alegătorul ar putea fi zăpăcit de atîtea nume, pentru că: 1) rrromânul e isteţ, îi scapără mintea şi 2) are grijă mass-media să-l lămurească. Despre primul argument – cît este românul „statistic” de isteţ, informat şi dotat cu bună cultură politică- nici nu merită să zic ceva. Dar despre al doilea- că va avea grijă mass-media să facă ceea ce n-or putea face partidele politice, ori n-au interesul, adică să-l lămurească temeinic, complet şi fără patimă despre feluriţii candidaţi, ar trebui spuse cîteva lucruri.

Mai întîi, că, la fel ca în cazul educaţiei generale, nici educaţia politică nu face parte din „obligaţiile” mass-media. Din păcate, în ultima vreme, se pare că, în realitate, toţi politicienii îşi imaginează că propaganda politică se face la televizor şi în ziare (pentru cei care se mai ostenesc să citească). Sau prin internet, de către cei care fac propagandă pentru ei înşişi, cu adresabilitate restrînsă, către anumite „elite”.

Puterea cotrocenisto-pedelistă a hotărît să ne impună alegeri comasate, dintr-un singur tur de scrutin. Este cea mai crasă involuţie democratică din 1990 încoace. Şi ce face Opoziţia?! Cîrteşte prin televizoare, întrucît presa şi-a asumat misiunea de a dezbate această temă. Dar dacă nu şi-ar asuma-o?! Dacă presa v-ar lăsa, dragi politicieni, să umblaţi din casă-n casă, de la om la om pînă la mitinguri ca să vă spuneţi păsurile?! Aţi fi, oare, capabili să convingeţi şi obţineţi voturi?!

Poate că mă înşel. Poate că, în realitate, şi PSD, şi PNL şi PC îşi spun că au destui primari şi consilieri care să se „descurce” cu un singur tur de scrutin, „comasat”, pentru a cîştiga alegerile. Aşa o fi. Aşa s-ar explica ceea ce mi se pare a fi o anume complicitate cu Puterea pe tema alegerilor. Numai că pe mine, cetăţean contribuabil, mă interesează nu atît cutare partid sau cutare candidat, cît ceea ce se numeşte „deficitul de democraţie” al acestui sistem. Sînt, desigur, mai cusurgiu, fac parte dintre acele puţine procente electorale care nu contează, în ultimă instanţă, de vreme ce majorităţii nu-i pasă. Totuşi, democraţia ar merita, stimaţi lideri şi activişti de partid, să vă bateţi pentru ea ceva mai mult. Fie şi numai pentru faptul că, într-o dictatură, nu s-ar găsi loc pentru atîţia politicieni…