De ce să furi o statuie?

Păi, depinde cât te duce capul. Într-o țară cu cap, o statuie, indiferent de dimensiunea ei poate fi furată pentru valoarea ei artistică. Într-o țară fără cap, o statuie, indiferent de dimesiunea ei, poate fi furată pentru valoarea ei materială: altfel spus, pentru cât cântărește. Furtu-i tot furt, dar uneori are și această activitate un nivel intelectual.

De ce vorbesc despre toate astea, când avem necazuri așa de mari cu facturile de gaz, de curent, cu pensiile, cu salariile, cu prețurile care cresc și tot cresc, cu Rusia care zice să plece NATO de la noi în timp ce dânsa amenință că invadează Ucraina? Pentru că am auzit că un bust din bronz al lui Ștefan cel Mare, operă a sculptorului Dan Mateescu, a dispărut dintr-o unitate militară, unde fusese depozitat de primăria din Tecuci. Statuia, de circa trei metri înălțime (am mari îndoieli că era un bust) și 1,5 tone, a fost uitată de aproape 20 de ani într-un garaj din unitatea militară cu pricina, acum desființată, pentru că nu i s-a găsit un loc în oraş. Primarul de acolo crede că a fost tăiată „la fața locului” și apoi topită. Dânsul mai spune că au mai fost furate „și mici protecții din jurul unor copaci din oraș, și acestea tot din metal”. Vă rog să sesizați asocierea între „mici protecții în jurul unor copaci” și o operă de artă.

Poate că o să spuneți că Tecuciul e Tecuci, acolo e altă lume, departe de Cluj. Nu-i cred că-i așa. Și Tecuciul și Clujul sunt tot în România. Inclusiv din punctul de vedere al furatului de statui. Cu o vreme în urmă, bustul marelui compozitor, muzicolog, profesor și membru corespondent al Academiei Române, Sigismund Toduță, amplasată în parcul mare din orașul nostru, a fost furat. Avem tot felul de poliții în orașul ăsta, dar un bust a fost furat, de pe soclul unde era ancorat, fix în centrul târgului nostru. De atunci, nimeni n-a mai auzit nimic de acea lucrare. Eu cred, ca și primarul din Tecuci, că a fost topit. Pentru materialul din care a fost realizat. Ce-i drept, primăria de la noi a adoptat o atitudine diferită față de cea din Tecuci. A comandat o lucrare care să o înlocuiască pe cea furată. Ceea ce s-a și întâmplat. Dar, ce să vezi? După scurtă vreme de la dezvelirea noului bust și pe acesta a încercat cineva să-l fure. N-a reușit, deși a încercat, pentru că autorul noii reprezentări a compozitorului Sigismund Toduță, sculptorul Ilarion Voinea, avizat de antecedente, l-a ancorat zdravăn în soclu. Hoțul a reușit doar să-l miște vreo câțiva centimetri. Și asta s-a întâmplat tot acolo, în centrul târgului nostru. Unde, așa cum spuneam, avem tot felul de poliții.

Dar, ăsta e un caz, oarecum, fericit. Din minunatul nostru oraș a mai fost furată o statuie. Poate nu o mai ține multă lume minte. Era, și sper din tot sufletul că mai este, o mică minunăție. Era pe actualul bulevard al Eroilor, într-o firidă închisă cu zăbrele zăvorâte cu lacăt, la câțiva metri înalțime. Era un Christ cu crucea în spate. Doar cu o scară lungă ajungeai acolo. Evenimentul respectiv s-a petrecut la vreo câteva săptămâni după evenimentele din decembrie ‘89. După o vreme, cineva a pus în firidă o fotografie a statuii. Imaginea poate mai există, statuia cu siguranță nu. Îmi place să cred că stă undeva, se uită cineva la ea, și nu a fost topită.

Un gând trist, într-o țară în care statuile se fură doar pentru a fi topite.