De ce oamenii nu zîmbeau în fotografiile de epocă?

Cine priveşte fotografii de epocă poate avea impresia că strămoşii noştri erau nefericiţi pentru că aproape niciodată nu surîd în poze. Să fi fost igiena dentară cea care îi împiedica să zîmbească atunci cînd erau imortalizaţi în fotografii? Nicholas Jeeves, artist, scriitor şi conferenţiar la Şcoala de artă din Cambridge optează pentru cu totul alte două motive, scrie 7sur7.be.

Primul este legat de timpul necesar pentru ca cel fotografiat să poată fi imortalizat. Fotografia instantanee apărea atunci doar în romanele de anticipaţie, realitatea fiind că “modelul” trebuia să stea nemişcat minute bune. Greu de păstrat, aşadar, un zîmbet firesc atîta timp. Lui Nicephore Niepce, autor în 1826 al “Point de vue du Gras”, considerată prima fotografie din istorie, i-au trebuit opt ore să o realizeze. Chiar dacă, 13 ani mai tîrziu, Louis Daguerre reuşea să facă acelaşi lucru în 15 minute, era totuşi greu să rîzi sau să zîmbeşti aşa mult.

Celălalt motiv ţine mai degrabă de un aspect social. În acea vreme, un comic era asociat cu prostia, în timp ce o atitudine sobră însemna seriozitate şi distincţie. Zîmbetul era considerat ridicol şi imbecil. “În secolul al XVII-lea european, este clar că singurele persoane care rîdeau şi zîmbeau, în viaţă şi în artă, erau săracii, beţivii, neruşinaţii, naivii şi cei care distrau publicul”, arată Nicholas Jeeves.