De ce nu poate fi exportat în Spania modelul german al creşterii economice

El Pais

În plin proces de “germanizare” economică prin reforme care să asemene Spania Germaniei, este necesară o dezbatere asupra limitelor şi avantajelor aşa-numitului model german. Cei care au idealizat “modelul german” nu cunosc în profunzime reformele începute de fostul cancelar german, socialistul Gerhard Schroder, iar strategia germană de a ieşi din criză prin creşterea exponenţială a exporturilor nu poate fi aplicată peste tot.

În ciuda a ceea ce se susţine în mod curent, reformele începute de Schroder nu au modificat sistemul de negociere a contractelor colective de muncă, nu au schimbat regulile angajării pe perioade determinate şi nici nu au uşurat concedierile, nu au redus indemnizaţiile plătite în cazul acestora. Pe de altă parte, aceste observaţii nu reduc din meritele reformelor, dintre care una, considerată extrem de interesantă pentru Spania, este cea referitoare la primirea indemnizaţiei de şomaj vreme de mai mult de 12 luni, în paralel cu un salariu la un loc de muncă temporar, transformînd astfel şomajul în ajutor de muncă.

În privinţa celei de-a doua observaţii, Germania are o industrie exportatoare care răspunde nevoilor ţărilor considerate emergente – fapt ce nu poate fi observat uşor la toate statele din zona euro. Creşterea productivităţii în Germania nu s-a bazat pe îmbunătăţirea situaţiei concurenţei pe pieţe, ci în simpla “represiune salarială”, care a făcut ca salariile cele mai mici să scadă în termeni reali între anii 2000 şi 2006. 20% dintre angajaţii germani, adică 7 milioane de oameni, muncesc şi acum cu mai puţin de 9 euro pe oră. Iar dacă la acest model de salarii, în parte subvenţionate, se alătură investiţii publice scăzute în infrastructură sau chiar educaţie, modelul nu mai este chiar un exemplu de urmat.

Germania modelează economia europeană după propria imagine. Se foloseşte de mărime, fiind economia cea mai mare, şi de poziţia sa de creditor pentru a-i transforma pe membrii zonei euro în mici copii ale sale. Însă această strategie va eşua, spune unul dintre cei mai influenţi comentatori, Martin Wolf, într-un articol publicat în Financial Times în 8 mai. Iar argumentele lui sînt foarte importante pentru situaţia Spaniei, în al cărei caz dorinţa de a aplica orbeşte un model care a funcţionat într-un anumit context – Germania deceniului trecut – se poate încheia cu un eşec total.

Wolf arată că în 2000, strategia Germaniei de a ieşi din criză, cu exporturi şi reduceri salariale, nu se mai poate repeta, întrucît această ţară a trecut de la un deficit de cont curent de 1,7% din PIB la un excedent de cont curent de 7,5% în 2007, în vreme ce restul ţărilor din zona euro au trecut la deficite comparabile: 15% în Grecia, 10% în Portugalia şi Spania sau 5% în Irlanda. Atenţie cu modelul! Se poate întoarce situaţia, astfel încît Germania să înregistreze acum deficit? Şi ar accepta Germania? Sau ar începe o nouă rundă de reduceri salariale, care să ne afunde într-o depresiune şi mai mare?