De ce este mai săracă lumea asta bogată?

RADU VIDA

Cine a urmărit editorialele noastre s-a putut convinge că, cel mai adesea, sîntem împotriva prezentării unor sondaje, doar de dragul de a avea ce… citi. Şi, de cele mai multe ori, nici că le-am băgat în seamă, cu precădere acele cercetări care nu respectă minimele cerinţe ale investigaţiei sociologice. Cu toate erorile sale, sondajele au rolul lor. Dar supără superficialitatea, ambiguitatea şi, mai ales, nepriceperea. Rezultatele sondajelor sînt – să recunoaştem! – o posibilitate de meditaţie. Sigur, atunci cînd nu ne lăsăm inundaţi de lirismul păgubos al zvîcnirilor sociale din spatele cifrelor.

Un raport al OECD, care cuprinde 34 de state membre ale Organizaţiei de Cooperare Regională Economică arată că a crescut „îngrijorător” numărul bogaţilor în raport cu cel al săracilor. Că diferenţa dinte cei bogaţi şi săraci are cel mai ridicat nivel din ultimii 30 de ani. Se spune că cei mai bogaţi 10% cîştigă mai mult de 9,5 ori faţă de cei mai săraci de pe planetă. Cu precizarea din raport că, în anii ’80 ai secolului trecut, cei mai bogaţi 10% dintre bogaţi cîştigau de doar 7 ori mai mult decît săracii. Nu se precizează metodologia aplicată şi nici criteriile de investigare a acestui exploziv fenomen social. Şi, mai grav, nu se pomeneşte nimic de tipurile de erori şi nici cum au fost interpretate şi procesate informaţiile utilizate. Cu toate acestea: Să închidem ochii şi să fim de acord cu cele concluzionate!

Numai că de la enunţul principal, cercetarea ne bombardează cu o serie de cifre irelevante, ba, mai mult, concluziile, adunate în propoziţii şi fraze îmbîrligate, nu fac altceva decît să avem opinii diametral opuse cercetării. Iată: spune raportul că inegalitatea a crescut în Statele Unite ale Americii, Finlanda, Israel, Noua Zeelandă şi Suedia şi mai puţin în Germania. Franţa, Olanda şi Belgia au mici variaţiuni în acest raport, iar în Grecia şi Turcia au scăzut îmbogăţiţii. Repet: nu contrazicem cele afirmate, pentru simplul motiv că nu noi am făcut cercetarea şi, ca atare, trebuie să avem încredere în buna credinţă a informaţiilor folosite şi a prelucrării lor corecte.

Doar că, spune raportul, acolo unde a avut loc o mai mare egalitate a veniturilor, a crescut şi PIB-ul ţărilor respective (?!?). Franţa, Grecia şi Irlanda.

Nici o legătură!
Este periculoasă această abordare, în care se arată cu degetul spre cei care au reuşit să se îmbogăţească. Şi, mai ales, atunci cînd acest lucru încearcă să demonstreze că scăderea PIB-ului se datorează îmbogăţiţilor. Cu o condiţie: ca bogăţia să nu vină din speculaţii, iar valorile acumulate să fie (re)investite, în aşa fel încît să asigure creştere economică. Şi francezul, neamţul sau irlandezul bogat, în mod normal, investesc în alte ţări. Mai sărace. De unde scot profit adevărat. Şi, sigur, investiţiile lor nu se regăsesc în PIB-ul ţării lor de origine. Asta nu înseamnă că omenirea trebuie să înceteze să mai producă bogăţie. Din contră. Aceasta este şi şansa celor mai săraci semeni de pe planetă. Evident că tendinţa de obţinere a profitului strică buna linişte a celor obişnuiţi cu un înalt standard de viaţă. Iar reinvestirea profitului în alte părţi ale lumii, mai sărace, îngrijorează. Produce disfuncţii. Şi, de ce nu, invidii. Oamenii ar trebui să se uite realmente la îmbogăţirile fictive, speculative. Căci, fără ele, lumea ar fi într-adevăr mai bogată. Iar săracul, ceva mai bogat! Pe cînd, propovăduirea egalitarismului nu face altceva decît să îndîcoşeze şi, pe fondul greutăţilor pricinuite de crizele ciclice, să provoace acele dezordini sociale, care să conducă la o scădere generală a acumulărilor de bogăţie. Ceea ce, implicit, înseamnă o şi mai mare sărăcire a celor… săraci.