De ce a pierdut Romney: A avut adversarul potrivit, dar partidul politic eronat

Washington Post

Înainte ca republicanul Mitt Romney să piardă alegerile din SUA, Partidul Republican şi-a pierdut capul.

Republicanii şi-au început campania prezidenţială în frigul întunecat ai iernii din Iowa, apelînd la evanghelici şi la alţi conservatori culturali. a anunţat că va pune capăt finanţării organizaţiei Planned Parenthood (ONG care sprijină efectuarea avorturilor) şi a recomandat o atitudine atît de dură faţă de imigranţii ilegali încît aceştia să ajungă să se “auto-deporteze.” La revedere, hispanici, la revedere multor femei.

Locul de întîlnire al primei înfruntări între republicani şi spectrul candidaţilor a fost cel mai mare cadou pe care l-a primit Obama. Un candidat mai incompetent ca altul a preluat conducerea iniţială: Michele Bachmann, Rick Perry, Newt Gingrich. Aceştia au alternat la conducere propunînd unul după altul programe simpliste pentru combaterea imigraţiei ilegale. Moderaţia – chiar şi compasiunea – a fost ridiculizate.

Cîştigătorul scrutinului din Iowa a fost Rick Santorum, care a pierdut cursa pentru realegere ca senator de Pennsylvania. Santorum a militat ca un inchizitor, ca un campion sever şi lipsit de umor al propriei moralităţi. Republicanul s-a pronunţat împotriva avortului – şi nu numai în cazul sarcinilor avansate, ci şi în caz de viol sau incest. Nici măcar în cazul unei fete de 14 de ani, care a fost îmbătată pe bancheta din spate a unei maşini parcate. Niciodată! Niciodată! Dacă acest lucru este ceea ce crede el, foarte bine, însă nu trebuie să-l impună restului.

Aproximativ 2 miliarde de dolari au fost cheltuite pentru cursa prezidenţială din 2012 şi peste jumătate din ei, cu siguranţă, pentru Romney. Republicanii şi-ar face atît lor cît şi naţiunii o favoare dacă bogaţii care au finanţat partidul ar începe să sprijine candidaţii moderaţi şi reconstrucţia partidului.

Republicanilor le-a luat mult timp pentru a se împăca cu necesităţile unui guvernări moderne – anumite cheltuieli cu deficitul, o rată de impozitare realistă şi necesitatea de a utiliza ocazional guvernul pentru a netezi marginile brute ale sistemului liberei iniţiative. Salvarea automată a funcţionat, atît pentru companii şi angajaţii lor, cît şi pentru Obama.

Barack Obama nu a făcut niciodată economia să meargă ca pe roate. De asemenea, rata şomajului a fluctuat întotdeauna în jurul valorii de 8%. Însă aceştia sînt de obicei factorii care afectează efortul unei realegeri. Mitt Romney ar fi putut cîştiga. El a avut adversarul potrivit, dar partidul politic eronat.