Dat, dicat, dedicat:

Ion Manole: INCURSIUNI ÎN LUMEA SCRISULUI

De la acel „la început a fost cuvântul” s-a scurs multă apă pe văile Terrei şi un titlul pe care ni-l propune prof. univ. dr. Ion Manole surprinde. Spun asta pentru că o… incursiune de 350 de pagini presupune cel puţin o percepţie exhaustivă a subiectului. Citind însă cartea apărută la editura „Ecou Transilvan” – Cluj-Napoca 2019, ne dăm seama că autorul concentrează în paginile amintite aventura umanităţii într-un domeniu mai puţin bătătorit: acela al saltului extraordinar al omului de la prima vorbă inteligibilă, până la cuvântul tipărit şi dat lumii în milioane şi milioane de exemplare.

Nu ştiu dacă există o aserţiune sustenabilă în ceea ce afirmă unii contemporani: cică scriem tot mult şi citim tot mai puţin. Evident că mijloacele de comunicare în masă s-au diversificat şi cititul rămâne – cel puţin pentru unii – o îndeletnicire dificilă. Mult mai facil, să recunoaştem, dacă ascultăm sau, şi mai bine, dacă privim. Dar primul capitol al cărţii contrazice această teorie: „Omagiu peren literei, cuvântului şi tiparului”, spune autorul. Şi susţine argumentaţia cu exemple din gânditori care au pus preţ pe asemenea descoperiri ale spiritului uman, devenind el însuşi un flamin al cuvântului scris.

E o carte plină de date, contexte şi pretexte pentru a demonstra că, în istoria omenirii a contat deosebit de mult, cuvântul, apariţia hârtiei, a literelor tipografice şi, desigur, a tumultului minţii umane de a tezauriza experienţe, momente astrale ale gândirii filosofice, literare şi ştiinţifice demne de lăsat viitorimii. Iar aventura scrisului şi cititului se completează subtil şi armonios, totodată, cu date istorice mai puţin cunoscute de cititorul obişnuit. „Putem afirma că tiparul a reprezentat o primă formă de globalizare în domeniul comunicării interumane. De-a lungul secolelor scurse de la apariţie, cu o tenacitate demnă de admirat şi apreciat, a cuprins toate structurile sociale şi economice ale omenirii, modificând şi perfecţionând atitudinile şi comportamentele umane. Din momentul apariţiei tiparului, creativitatea umană nu se poate mândri cu o altă realizare umană care să fie atât de măreaţă şi accesibilă, în timp, oricărui muritor”. Cum acest citat se află undeva la mijlocul cărţii (pg. 145), puteţi fi sigur că o lectură captivantă vă aşteaptă în continuare. Ca o hostie adusă literei, cuvântului, propoziţiei şi frazei bine temperate. Din China anului 700, când apare primul ziar, până la Liturghierul ieromonahului Macarie (1508) aflăm despre viaţa şi activitatea marilor tipografi ai lumii. Pentru ca, în final, pe aproape 100 de pagini să aflăm despre „etapele istorice care au însoţit evoluţia scrisului şi a tiparului” şi, mai apoi, să ne familiarizăm cu noţiuni de bază ale poligrafiei. Şi după toate acestea, „după ce s-au impus în conştiinţa şi preocupările umane, litera, cuvântul şi cartea au devenit o modalitate de modelare perpetua a spiritului”.

Fără al cita pe marele Larry King, profesorul Ion Manole pare să-i însuşească îndemnul: „Nu încetaţi să vorbiţi”. Şi ca o prelungire citoplasmatică americană a fostului jurnalist tv pare să spună prin întreaga-i construcţie livrescă: Nu încetaţi să scrieţi! Şi, mai ales, să citiţi! E apanajul civilizaţiei, nu-i aşa?

Singurul, de altfel.

Radu VIDA