Dacă şi cu poate…

RADU VIDA

… au plecat – ştiţi şi dumnevoastră – să înoate.Cam aşa arată un material de presă Blomberg, care minte cu neruşinare, folosind şi o sursă de media românească. Numai să-i iasă pasul! Şi croşetatul: două pe faţă, două pe dos. Şi pe din dos!

Ce s-a întâmplat?

Într-un gest duios, personajul colectiv pune capul pe umărul Ţărilor din Estul Europei. Şi-i dau lacrimile. Cum se străduie săracii (ţările de care vorbeam, bineînţeles) şi cum nu reuşesc să-i aducă acasă pe cei care, de nevoie, hălăduiesc prin lumea largă. Cum le arătăm zăhărelul şi, de fapt, ei, nerecunoscători, nici că ne bagă în seamă. Sigur că ştie şi ultimul analfabet că pe aceşti oameni nu-i cheamă nimeni acasă. Poate rudele, copiii, prietenii… În nici un caz nu se fac eforturi oficiale, pentru că, oricât de ipocrită este politica, nu poţi să-i spui unuia: lasă-ţi slujba, cât o fi de rea pe acolo şi hai acasă, să toci suma derizorie pe care ai primi-o pentru şomaj! Pe o perioadă determinată, desigur! Ştiu şi cei care ne „plâng de milă” că aşa stau lucrurile (ba chiar, undeva la sfârşitul litaniei amintesc de acest lucru. Aşa, în treacăt). Dar profită că, în acest fel, poate păcăli unul sau doi oameni şi, cine ştie? Dacă nu vin acasă cei creştini şi emigranţi, poate primim cu mai mult drag imigranţi musulmani!

Evident că printre Ţările din Estul european nimeni nu vrea imigranţi cu bombe la cingătoare, broboade pe cap şi fluturi tot acolo. Dar Occidentul s-a angajat!. Şi, pentru că au văzut că nu-i de glumit, s-au gândit să ni-i bage nouă pe gât. Ca… rezervă federală.

Nu vă mai împui capul cu scenariul din spatele acestor afirmaţii. Spun doar că, în tot Estul creşte reticenţa faţă de valul de imigranţi, iscat din… senin, şi care, realmente, ameninţă Continentul.

Sigur că propaganda îşi are resorturile ei ascunse. Şi, pentru credibilitate, se agaţă de orice greşeală a jurnaliştilor de la noi. În publicaţia ZF a apărut un asemenea material. De bună credinţă, însă. În care se arăta ce s-ar fi întâmplat dacă n-am fi fost nevoiţi să închidem atâtea fabrici, dacă n-am fi fost obligaţi să înstrăinăm atâtea pământuri, dacă, în fine, n-ar fi trebuit să ne cocoşăm sub povara preţurilor la maşinile agricole şi utilajele industriale. Distruse, în mare parte, de iniţiativa occidentală de… reformare a ţării. Pe baza acelor cifre se croşetează minciuna cu emigranţii. Şi, pentru necunoscători, Blomberg spune că am avea un PIB de 200 de miliarde de auro. Asta, în loc de 160 miliarde euro, cât avem acum.

Eu zic că nici nu-i rău.

E ca şi cum am face bici din… ştiţi dumneavoastră ce! Pentru că ne-au furat fabricile, ne-au distrus locurile de muncă, ne-au luat pământurile, ne-au slăbit armata, ne-au crăcănat serviciile, ne-au dezbinat şi mai tare decât eram… Şi, cu toate acestea avem PIB!

Tare, nu?

N-ar trebui însă să le mai înghiţim mizeriile. E nevoie de unitate pentru ca, odată pentru totdeauna, să afle şi păcătoşeniile lor că aici trăieşte un popor sănătos la minte şi la trup, că are o religie străveche şi, mai ales, paşnică, că poate să se descurce şi singur. Nu e nevoie de evanghelizări, de… pidosnicii, n-avem trebuinţă de arme şi nici de sfaturi. Cum să ne umilim vecinii, cum să stârnim mânia ursului, când are pui… de îngrijorări şi noi îi umblăm prin bârlog, sau cum să ne certăm cu fraţii din Timoc sau Transnistria, mâniind, în acelaşi timp, şi ţări altădată prietene. Iar celor purtători de zâzanie, să le arătăm uşa pe care au intrat, rugându-i să se descalţe, şi eventual, să-şi pună păpuci de casă.

Aşa, pentru confortul şi tihna unui veac de linişte şi pace.